puteredefemeieM-am născut în comunism. Am trăit în „acele vremuri” când „nu se găseau” practic de niciunele, copiii petreceau mare parte din zi cu cheia de gât în fața blocului iar statul la coadă și îngrijitul fraților mai mici era ceva normal (chiar, de ce n-ar fi?!).
Nu mi-am pus problema decât foarte târziu că aș putea fi o „decrețică” – adică un copil născut pentru că „trebuie”, nu neapărat pentru că ar fi fost dorit, pentru că exista o lege care interzicea avorturile iar femeile nu aveau posibilitatea să aleagă să renunțe la o sarcină în cazul în care și-ar fi dat seama că nu sunt pregătite de fapt să fie mame.
Având în vedere contextul, viața grea din acele vremuri, nu e de mirare că multe femei alegeau mai degrabă să spună pas, însă anticoncepționalele – chiar și prezervativele – erau ceva de domeniul fantasticului, iar educația sexuală lipsea cu desăvârșire.
Evident, s-a dezvoltat o „subcultură” medicală în cadrul căreia se făceau avorturi prin cele mai dubioase metode, multe foarte periculoase care se soldau cu moartea bietelor femei. Am cunoscut și câteva care se lăudau cu un număr năucitor de avorturi din acestea „după ureche”, povești care și acum îmi fac rău numai când mă gândesc.
Și poate că nu mi-am pus până acum problema că motivul pentru care nu mi-am dorit niciodată să am copil în viața mea are legătură cu asta. „Până acum”, adică până când mi-a picat în mână volumul de poezie al Mirunei Vlada – „Prematur”.
Miruna este lector și cercetătoare la SNSPA în zona relațiilor internaționale și este poetă din 2004, pe vremea când era elevă la Colegiul Național Mihai Eminescu și când a debutat cu „Poeme extrauterine”.
Miruna nu se sfiește să pună degetul pe toate rănile, citești și te cutremuri – mai ales dacă ai rămășițe sensibile din trecut, așa ca mine, cu atât mai mult dacă se vede că ele rămăseseră neconștientizate.
Ce face Miruna prin poezia ei este să strige la noi ca să ne dăm seama că acest trecut a lăsat asupra noastră răni care contează, să ne invite să punem aceste răni într-un context social și psihologic care să le aducă poate mai aproape de vindecare. Dar vindecarea va cere timp, deocamdată abia ne luăm avânt să spunem lucrurilor pe nume.
Este pentru prima oară când înregistrez un interviu pe video – tocmai acum, când tema m-a găsit total descoperită. O să vedeți cât de tare m-a tulburat – și am tăiat multe bâlbâieli – dar Miruna este minunată și face o treabă foarte bună. Haideți s-o citim încă o dată, pe îndelete, să medităm și să aprofundăm aceste teme dureroase care încă ne marchează. Poate așa vom ajunge să facem curățenie și lumină într-o zonă gri.
Mulțumesc Miruna că ai venit la mine să vorbim despre aceste lucruri. Și hai să mai vorbim.
puteredefemeie
