Plecarea unei Doamne – Drum lin, Annick de Souzenelle!

Cu adâncă tristețe și o tulburătoare uimire, am aflat că ieri, 11 august 2024, Doamna Annick de Souzenelle a părăsit această lume la venerabila vârstă de 101 ani. Am simțit nevoia să las aici câteva gânduri, pentru că am avut bucuria să fiu redactorul cărții Mergi spre tine însuți și a celei publicate înaintea ei, Marea Întoarcere.

Annick de Souzenelle s-a născut pe 4 noiembrie 1922 la Rennes, în Franța. Parcursul ei merită menționat, chiar și numai în treacăt.

A studiat la început matematica, fapt care i-a creat o structură a minții ordonată și clară. Avea nevoie de asta pentru a-și transmite mesajul, pentru că mesajul ei se referă la ceea ce este dincolo de ce putem transmite cu ajutorul minții și al cuvintelor. Este vorba despre un „dincolo” pe care mulți dintre noi îl intuim și spre care tindem încontinuu, pentru să simțim cumva că are legătură cu menirea noastră de ființe umane.

Annick de Souzenelle a fost de mică preocupată de „întrebări ciudate”, referitoare la diferite imagini și statui pe care le vedea în muzeele și catedralele unde mergea în vizită cu școala, cum ar fi: „De ce are Hristos mâinile atât de lungi” sau „De ce are coarne?!”, „Ce sunt acele spirale minunate care-i înconjoară diferite părți ale corpului?”, „De ce au sfinții aureolă?”, „Ce-i cu oamenii cu cap de câine, sau cu urechi lungi până la pământ?” etc., etc.

Nu trebuie deci să ne mire că a devenit cea mai cunoscută prin cartea Simbolismul corpului uman, și ca urmare a acestei cărți a ajuns să fie numită și „Eliade feminin”. Pe lângă multe alte teme cruciale pe care nu se sfiește să le abordeze în lucrările sale, găsiți aici o explorare a unei teme foarte importante și actuale referitoare la cauzele suferinței.

Și asta are legătură cu parcursul său – ea a fost infirmieră timp de 15 ani, pentru că avea nevoie să fie mai aproape de oameni și pentru că a văzut în suferință o mare cheie: pare absurdă la început, și tocmai de aceea te invită să cauți sensul din spatele ei. De ce suntem bolnavi? De unde vine boala, atât a fiecărui om, cât și a întregii societăți și omeniri?

Într-un interviu spune că a descoperit absurdul vieții înainte de vârsta de 5 ani… singurul loc în care a găsit sens a fost lectura Bibliei – despre care spune în Mergi spre tine însuți că e „confidențială”, ascunde Cuvântul, dar apoi ne face cu ochiul. A „dansat” Biblia din copilărie…

Mai târziu, a studiat psihanaliza. În ceea ce privește orientarea religioasă, ea provenea dintr-o familie catolică dar s-a convertit la ortodoxie, iar studiul Bibliei a făcut-o să simtă nevoia de a învăța și aprofunda limba ebraică, fapt care i-a deschis o nouă perspectivă asupra sensurilor acesteia și a venit în întâmpinarea întrebărilor profunde cu care se confrunta.

Am putea spune că decriptarea sensurilor biblice prin cunoașterea ezoterică a limbii ebraice este un fel de „metodă a lui Annick” – o folosește și în Marea întoarcere, și în Mergi spre tine însuți. Iar rezultatele acestei „metode” scot la iveală un mesaj extrem de actual – ceea ce este extraordinar, având în vedere că vorbim de textul biblic, peste care deja au trecut niște mii de ani! Este ca și cum prin cărțile ei Annick de Souzenelle ne dezvăluie mesajul biblic care ne este adresat nouă, oamenilor din aceste zile, și care a fost criptat acolo de la început.

Felul de descoperire pe care îl ai când citești o carte de Annick de Souzenelle mă face să mă gândesc la acele imagini fascinante cu fractali – când vedem o imagine, ne apropiem, și fiecare pătrățel ne dezvăluie o nouă lume, la fel de complexă, la fel de completă și tot mai adâncă, și care poate fi explorată în acest fel la infinit.

Mergi spre tine însuți este de fapt o carte care a apărut prima oară în Franța în 2013, dar în ultima ediție avem și o secțiune nouă, cu testamentul autoarei la împlinirea vârstei de 100 de ani.

Nefiind un specialist în limba ebraică, mi-am luat libertatea de a mă bucura pur și simplu de text și a extrage din el ceea ce aveam eu personal nevoie – și de fapt cred că Annick se așteaptă ca fiecare cititor să facă la fel.

De exemplu, am găsit interesant ceea ce Annick de Souzenelle numește feminin al Bibliei, care – zice – creează foarte multe confuzii.

Femininul este „cealaltă parte” a lui Adam, este o „lume animală” din care Adam a ieșit și care se află, încă nedescoperită și necontrolată, în el. Dar această lume poartă în ea sămânța lui Elohim, a lui Dumnezeu. Aceste energii interioare trebuie integrate și controlate, astfel încât, în loc să ducă la distrugeri, ele vor ajuta la transformarea ființei umane și a omenirii și la îndeplinirea menirii sale date de la început de Dumnezeu.

Un citat semnificativ:

„Fiecare dintre noi, înainte de a ne naște, primim în GPS-ul personal informația cu privire la destinația noastră finală, cea în legătură cu ʿElohim-ul nostru. Deși uităm informația, GPS-ul păstrează permanent în memorie destinația finală. De asemenea, el ne indică într-o manieră subtilă, încă de la nașterea noastră în această lume, calea pe care trebuie să o urmăm. La fiecare deviere față de drumul propus de GPS, acesta ne recomandă un nou itinerar… și încă unul…”

Și încă unul:

„Satana se adresează întotdeauna inconștientului Omului. … Și chiar dacă în lumea noastră contemporană câteva persoane încep să recunoască rolul ontologic al lui Satana, nu e mai puțin adevărat că acesta este în zilele noastre mai mult ca niciodată stăpân peste inconștientul colectiv al marelui ʾAdam care suntem cu toții!”

 Doar când suntem inconștienți putem fi manipulați sau înșelați, iar prin conștientizare devenim apți să decriptăm mesajul divin care ne salvează. Așadar, Annick ne propune un mod de a decripta sensul biblic care ne conduce spre integrarea energiilor inconștiente și transformarea lor în combustibil și vehicul pentru a ne descoperi pe noi înșine.

Personal, am făcut cunoștință mai intimă cu textele lui Annick de Souzenelle în pandemie, când a venit spre noi propunerea de a publica Marea Întoarcere, cartea pe care această minunată doamnă a scris-o în timpul celor mai aprige restricții.

Pentru mulți dintre noi, acele momente au fost încărcate de neliniște, de anxietate care poate încă ne bântuie, dar dincolo de toate acestea au fost momente în care fiecare am fost testați, pentru că în momentele grele, de cumpănă, ies la iveală adevăratele caractere. Doamna Annick avea 98 de ani – trecuse prin multe. Născută imediat după Primul Război Mondial, a avut parte de foamete, de suferințele cauzate de război, tatăl său a fost rănit etc. După ce treci printr-un secol de istorie, altfel privești știrile. Pentru ea, se pare, săptămânile de lockdown au fost un fel de respiro de care toată lumea avea nevoie într-un fel. A căutat și a văzut sensul de dincolo de evenimentele efective – de fapt, poate că pe ea nici nu o surprindeau, poate că evenimentele exterioare veneau ca o confirmare a ceea ce ea descoperise că e nevoie deja, invitându-ne pe toți la o reflecție față de propria ființă. Să ne dăm seama în ce etapă a dezvoltării noastre – spirituale, în primul rând – ne aflăm, ca să știm ce avem de făcut de acum înainte.

Pentru mine, să lucrez la Marea Întoarcere a fost cathartic, m-a ajutat să-mi înving o parte din anxietate și să-mi lărgesc orizontul, să privesc imaginea în ansamblu, să înțeleg altfel semnificația evenimentelor.

Am spus la început că am aflat de plecarea lui Annick din lumea noastră cu tristețe, dar și cu o tulburătoare uimire – deoarece personalitatea ei fantastică mă făcuse să sper într-un fel de uimitoare nemurire. Annick de Souzenelle a fost un exemplu rar de longevitate extraordinară, nu doar în viață, ci și în gândire și creație. Până în ultimul moment, a rămas activă, împărtășindu-și înțelepciunea sa profundă cu noi toți. Longevitatea ei îi reflectă cred pasiunea neobosită pentru cunoaștere și explorare spirituală. Prin vitalitatea și claritatea gândirii sale, Annick a demonstrat că adevărata tinerețe vine din spirit, iar căutarea sensului vieții nu are limite de vârstă.

Și nu pot să nu adaug, tot cu uimire și tristețe, că de partea cealaltă a baricadei de lumină care ne separă de „lumea cealaltă” sunt sigură că o așteaptă cu brațele deschise și traducătorul cărților ei, care ne-a părăsit prea curând, dragul nostru Mihai Gânj.

Drum lin în Lumină, Doamnă, un Drum și o Lumină pe care le-ați lăsat deschise cu grație în această minunată Viață pentru noi toți!