puteredefemeie
Al doilea a fost acela de a ieși dintr-o relație foarte lungă, de 9 ani, care nu o mai împlinea. Eu am cunoscut-o când deja culegea roadele acestor alegeri, cum le spune ea: ”fără plan B”. Au meritat!
Am cunoscut-o pe Ștefania acum câțiva ani, ca proaspătă iubită a lui Ionuț Costin, când eram în vizită la niște prieteni din Brașov. Avea sub 30 de ani și stătea cumințică lângă el, lăsându-l să strălucească așa cum îi place. Totuși, am fost curioasă s-o cunosc mai bine și nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că fetița aparent timidă este cât se poate de antreprenoare, cu un magazin online de produse naturiste în plin avânt. Am tot urmărit-o de-a lungul timpului pe facebook și iată că drumurile ni s-au întâlnit… într-o vacanță. Ea era cu Ionuț și s-a dovedit că mă citeau, eu eram dornică de a-mi crește colecția cu femei puternice de pe blog… și așa a apărut acest interviu, care este povestea ei. Pe mine m-a umplut de motivație, haideți să vă spun de ce!
Cum ți-a venit ție ideea să faci un magazin de produse naturiste? (Stefani-Boutique se numea, și se va muta în curând pe stefania-comsa.ro)
Aveam 26 de ani și lucram. Sunt economist la bază, am lucrat 2 ani într-un cabinet de expertiză contabilă, unde am ajuns la concluzia că nu mă potrivesc. Ce făceam nu mă împlinea, mă frustra – e multă birocrație, nu e genul meu. Apoi m-am gândit: hai să diversific – dar tot în domeniul meu. Și m-am angajat ca financial controller într-un hotel de 4 stele, proaspăt deschis în Brașov.
După vreo 6 luni acolo ei au deschis niște divizii de catering, pe care m-am apucat să le implementez în diverse întreprinderi, unde aveau bucătărie, tot ce le trebuie. Doar că ceva nu funcționa. Material aveam de toate, puteam să bifez: mașină, telefon, laptop, bănuți, titlu de manager etc. Dar nu mă împlineau. Simțeam, sufletește, că ceva nu era în regulă, dar nu știam ce să fac. Nu aveam niciun plan.
Și, la un moment dat, eram eu liniștită într-un weekend, citeam o carte. După ce am citit cartea aia, am zis: ”eu mâine mă duc și-mi dau demisia”!
Nu creed!!! Ce zodie ești tu? (Mda. Mi s-a părut mult mai interesant decât s-o întreb ce carte:D)
Rac. Cartea se numește Sfântul, surferul și CEO-ul, de Robin Sharma. Atât de tare m-a însuflețit cartea asta încât mi-am zis: ”eu trebuie să-mi găsesc un drum”. Și nu puteam să fac asta dacă nu mă desprindeam un pic de mediul în care eram. Așa că m-am dus luni și mi-am depus demisia.
Păi, și aveai din ce să trăiești?
Eu obișnuiam să strâng bani pentru vacanțe. Am zis: ”OK, am niște bani puși deoparte pentru următoarea vacanță – n-o s-o mai fac”. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi cumpăr cărți. Am dat o comandă serioasă de cărți și m-am apucat să citesc. Eram atât de fericită!
Ce ființă ești tu! (asta e una din caracteristicile ei, din câte am observat: tinde să descopere natural sursele de fericire și să le aleagă, la tot pasul; de uimire am uitat că trebuie să-i pun întrebări)
Citeam mult în zona de dezvoltare personală, ușor spiritualitate. În aprilie mi-am dat demisia, în mai eram vegetariană. Am citit două-trei cărți, m-am uitat la trei documentare și mi-am zis: ”eu asta vreau”. M-a inspirat energia din oameni, starea lor de bine, transformările care se petreceau în ei. Am devenit vegetariană de pe o zi pe alta. Am eliminat și zahărul și lactatele – în principiu pe cele pasteurizate din comerț. Am început să mă simt din ce în ce mai bine: o explozie de energie și de chef de viață și de vitalitate și de tot ce vrei!
Începusem să caut produse, am eliminat și produsele de îngrijire personală din comerț, detergenții și tot căutam de unde să-mi cumpăr. Mă loveam de situații: erau produse etichetate bio, dar aveau tot felul de prostii prin ele, așa că am început să studiez. La un moment dat am zis: ”dar de ce nu fac eu un magazin, să le aduc la un loc pe toate pe care le-am testat?”
Or mai fi fost și alții care căutau ca tine…
Să fie un loc în care oamenii să intre și să știe că găsesc numai chestii verificate și trecute prin niște ochi ageri. A fost provocator, a fost interesant: mă apucam să cer fișele de produse la furnizori. Îmi spuneau: ”doamnă, dar nu ne-a cerut nimeni așa ceva”. Ziceam: ”Știți, am un control…”
Și mi le dădeau, și aveam tot felul de șocuri: în stafide, în fulgi de cocos, unde nu te aștepți erau E-uri și tot felul de aditivi. Am făcut o selecție riguroasă și i-am dat drumul. Am făcut un site – am muncit la el zi și noapte. I-am dat drumul cam în 3 luni.
A trebuit să-i faci și promovare… cum ai făcut?
Pe lângă site, am făcut și un blog, unde am început să postez rețete. Pentru că mi-am dat seama că oamenii trebuie să vadă și ce să facă cu produsele alea: chia, goji, spirulină…
Și puneam rețetele: la mine, pe grupuri de vegani, vegetarieni – și oamenii au început să vină spre mine. Mi-am făcut o bază de date, cu înscrieri la newsletter, le trimiteam săptămânal câte o rețetă nouă, câte o invitație, făceam colaborări cu tot felul de oameni care făceau evenimente în zona asta, le ofeream invitații…
Începusem să am pe câte o postare, o rețetă, chiar 1000 de share-uri. Oamenii erau atât de încântați! Mă uimea și mă copleșea și pe mine. Și de acolo se duceau către site, pentru că eu puneam linkuri către ingredientele pe care le foloseam. Și din 1000 de oameni care intrau, 10 cumpărau. Și cam asta am făcut. N-am avut nicio bază, n-am investit în marketing, în publicitate, n-am avut buget.
Am vrut să văd ce pot să fac cu o sumă mică de bani – și a mers. Am început să merg la târguri în București, în Timișoara, în Cluj… Mă împrieteneam cu oamenii, mă cunoșteau, începeau să aibă încredere, mă urmăreau șamd.
Și cum l-ai cunoscut pe Ionuț?
Tocmai se deschisese rawdia în Brașov. Mi-am zis: ”ăsta e locul meu pentru workshopuri”. Le-am scris un mail băieților și le-am spus că vreau să țin workshop cu ocazia Vegfest. Am ajuns la workshop, l-am cunoscut pe Ionuț și a fost așa… o chimie.
Aveam, din mai multe direcții, foarte multe informații. Am urmărit Studiul China, am fost la un moment dat la un retreat la Poiana Brașov, la care a participat Colin Campbell, autorul lui. L-am cunoscut pe Joe Cross, care a făcut documentarul Fat, sick and nearly dead; pe Mimi Kirk care e raw vegană (la un eveniment în București); de la institutul Hippocrate, i-am cunoscut pe Anna Maria și Brian Clement…
Am citit și experimentat în multe direcții acest domeniu al unui stil de viață sănătos. Eu, în general, le povesteam oamenilor din experiența mea. Ce mi-a făcut mie bine, cum m-am simțit eu, iar rețetele le postam în funcție de asta.
La workshop am primit tot felul de întrebări. Era cineva care spunea că a încercat să mănânce 6 luni raw vegan și i-a făcut rău, au apărut tot felul de situații – și nu aveam să le dau niște răspunsuri concrete. Știam în mare ce înseamnă un stil de viață sănătos, dar nu știam să punctez de ce un anumit lucru nu-i face bine cuiva și ce i-ar face bine în loc.
Și Ionuț, care a participat și el, a început să povestească despre Ayurveda. Și de tipologii, și de cum se adaptează hrana… am zis: ”asta e, asta trebuie să studiez, asta trebuie să învăț!” Pentru că aici erau răspunsurile la toate întrebările mele. Mi se deschidea o nouă lume. Și m-am înscris la cursul de Ayurveda imediat.
La foarte scurt timp am devenit iubiți, și din acel moment au început ideile cu taberele. Mai întâi tabăra de gătit…
Ați început să fiți creativi în doi…
Da. Lucrurile au început să se deschidă către noi și să înflorească. Între timp, asociatul lui Ionuț, cu care a început rawdia, a plecat. Presiuni, greu, solicitant, mult de muncă… La un restaurant nu e așa de simplu cum pare: că-ți iei o franciză, doi oameni și lucrurile merg. Acolo trebuie să investești muncă, energie, timp… să fii acolo, să vezi ce se petrece.
Ionuț rămăsese singur. Eu găteam, de când mă știu îmi plăcea partea asta de planificare, de organizare – așa că am venit perfect. Eram exact ce avea el nevoie, pentru că el era axat pe creativitate, comunicare, iar eu veneam cu pusul în practică, cu aplicatul și gătitul.
Și de acolo lucrurile au luat o altă turnură. rawdia a început să super-înflorească, am început să adăugăm tot felul de proiecte: regimul Oshawa, abonamente, făceam conferințe, oamenii au început să ne cunoască, să fie impresionați, să vadă, să caute.
Am început să facem și taberele de detox împreună. Eu le gătesc, țin o mică parte din conferințe, Ionuț ține cu ei conferințe, seminarii, yoga.
Decizia mea de a mă opri din magazinul online a fost legată de faptul că nu mai aveam timp, dar și de faptul că ceea ce fac acum mă împlinește mult mai mult: contactul cu oamenii, cu transformarea lor este extraordinar. Muncim enorm, avem zile în care muncim și 17 ore pe zi, se petrec tot felul de lucruri: pleacă un om, vine altul, altul își ia concediu medical. Trebuie să fii acolo pentru că restaurantul nu se poate închide.
Deci practic trebuie să ai curaj?
Asta voiam să zic: am făcut două lucruri curajoase în viața mea: unul de a-mi da demisia și al doilea de a ieși dintr-o relație foarte lungă, de 9 ani, și de a o lua într-o altă direcție. Pentru că acolo unde eram nu aveam unde să mai cresc, să evoluez. În doi e nevoie să te ajute și celălalt, să existe o legătură, să fii un sprijin pentru celălalt, să-l ajuți să crească.
Nu voiam să mai fac compromisuri, mi-am dat seama că el nu poate mai mult de atât. Nu e ușor, după 9 ani cu o persoană nu e cel mai simplu lucru de făcut. Am zis: ”OK, indiferent ce o să se petreacă, asta e o decizie asumată.” Nu aveam un plan, nu eram hotărâtă să mă duc într-o direcție. Dar simțeam că sufletul meu se simțea limitat și, ca să pot explora și să găsesc ceea ce mă împlinește cu adevărat, am nevoie de libertate.
Puneam problema, de exemplu: ”dacă vreau să călătoresc 6 luni, să mă duc în India, pot să fac asta și să mă întorc și să am în continuare o relație?” A zis ”nu”.
Și atunci am luat o decizie curajoasă, fără plan B – din nou: să văd ce-mi oferă viața. Și mi-a oferit! Mult și intens și profund.
Care e scopul unei relații de cuplu, după părerea ta?
Creșterea reciprocă, susținerea pentru a crește. Individual și în cuplu. Înțelegerea. Celălalt să te înțeleagă, să te accepte așa cum ești, chiar dacă sunt lucruri care diferă. O relație care te transformă e una în care cei doi sunt diferiți. Cu cât cei doi sunt mai asemănători cu atât devine o zonă de confort din care nu mai ai unde să te duci.
Totuși, voi doi aveți multe pasiuni comune.
Da, dar caracterele noastre sunt foarte diferite, din toate punctele de vedere, și astrologic, și ayurvedic. Eu sunt planificatoare, focalizată, punctuală, Ionuț e cu creativitatea, cu ideile noi. Câteodată vine cu atâtea idei încât trebuie să-i zic stop, eu deja le și pun în practică. Ne completăm foarte bine.
Dar iubirea ce rol are?
Esențial. E rolul cel mai important, că până la urmă poți să-l înțelegi, să-l accepți și să-l ajuți pe celălalt doar dacă îl iubești cu adevărat. Altfel e o păcăleală.
Ștefania și Ionuț pregătesc acum de zor a noua ediție a taberei Iubire în bucate, unde bineînțeles că suntem cu toții invitați cu drag. Îmi place la Ștefania cum tot aduce în vorbire cuvântul ”a împlini”. Cum caută cu stăruință această frumoasă împlinire, în tot ceea ce face. Pe tine ce te împlinește?
puteredefemeie
1 comment