De multe ori, când lucrez la o carte bună, mă gândesc să extrag fragmente interesante și să vi le arăt, ca să vă deschid și vouă apetitul pentru ea. Dar mă iau cu treaba ori mă las furată de alte gânduri și nu o fac. De data asta mi-am zis că e musai, pentru că subiectul e prea fierbinte și e doar o bucățică din ceea ce această carte explică în mod savuros.

Poate că ai citit și tu despre gaslighting și te-ai lămurit într-o anumită măsură, însă eu până acum n-am mai întâlnit o prezentare atât de clară și concentrată a stilurilor în care putem fi manipulați prin această metodă. Am dat peste ea într-o carte foarte interesantă, Adult Daughters of Narcissistic Mothers, de Stephanie M. Kriesberg, care urmează să apară în curând și în limba română la Editura Herald. Ca să nu mai lungesc vorba, vă las în continuare cu fragmentul tradus, și vă recomand cu căldură cartea (later edit: între timp a apărut, o găsești aici – Fiicele adulte ale mamelor narcisiste):

„

Precum gazul însuși, faptul că cineva te manipulează emoțional este invizibil. Nu știi că este acolo până când nu te copleșește. Chiar și atunci, s-ar putea să nu îți dai seama de unde vine. Dacă ai trăit experiența gaslighting-ul, e posibil să te fi făcut să te îndoiești de tine. E posibil să te fi făcut să simți că înnebunești. Termenul gaslighting vine dintr-o piesă de teatru din 1938 (și un film din 1944), Gas Light, în care un soț își propune să o înnebunească pe soția lui, astfel încât să pună mâna pe averea ei. De exemplu, aprindea și stingea luminile (care erau alimentate de gaz) pe neașteptate. Atunci când ea se întreabă de ce e întuneric în casă, el îi zicea că nu e întuneric. Că trebuie să fie ceva în neregulă cu ea. Semnele distinctive ale gaslighting-ului, și întâmplător, primele trei litere ale termenului, sunt vina, furia și rușinea (guilt, anger, shame).

S-ar putea ca mama ta să te manipuleze intenționat sau ar putea fi un comportament care apare în afara conștiinței sale. Oricare ar fi procesul, rămâi cu întrebările fundamentale: Ce e în neregulă cu mine? Pot avea încredere în propriile gânduri, sentimente și păreri despre lume? Pot avea încredere în alți oameni? Iată cele nouă stiluri de gaslighting.

1 Minimalizatoarea. Minimalizatoarea îți ignoră și îți respinge sentimentele. Ea spune lucruri cum ar fi: „Ești prea sensibilă”; „Faci din țânțar armăsar”; „Treci peste asta”.

Înveți să îți ignori sentimentele și adeseori nu știi ce simți. Te îndoiești de gândurile și sentimentele tale, de decizii, auzind mereu acea voce „critică” sau „dubitativă” din capul tău.

2 Vai-de-mine. Vai-de-mine poate mereu depăși sentimentele, nevoile sau problemele fiicei sale cu cele proprii. Ea spune lucruri precum: „Fac tot ce pot”; „Crezi că ai avut o zi rea? Ar trebui să auzi ce zi am avut eu!” „Măcar tu poți să iei un antibiotic. Pentru mine, nu există leac. Doar suferință continuă”.

Înveți să te simți vinovată, ba chiar rușinată de emoțiile tale, pentru că îți dorești lucruri și că ai grijă de propriile tale nevoi. Ai grijă de alții înainte de a avea grijă de tine, dar te simți totodată frustrată, copleșită și nervoasă. Nu înveți să ai încredere în durerea ta proprie, fie că e emoțională sau fizică. Nu îți asculți semnalele emoționale sau fizice.

3 Aruncătoarea-de-amenințări. Aruncătoarea-de-amenințări își ține fiica într-o stare de confuzie prin intimidare și atacare a sentimentului de siguranță. Ea spune lucruri precum: „Poate nu ar trebui să ne mai vedem deloc”; „Poate nu am s-o aduc pe bunica la nunta ta”; „Nu trebuie să te țin în testament”.

Înveți că e dificil să ai încredere în oameni. E posibil să ai dificultăți în a-ți crea relații apropiate cu ceilalți și tinzi să pui la îndoială intențiile sau bunăvoința altor oameni. E greu să simți că poți fi iubită necondiționat; simți că trebuie să câștigi iubirea celor din viața ta.

4 Schimbătoarea-de-subiect. Schimbătoarea-de-subiect evită responsabilitatea pentru comportamentul ei, ignorând întrebările directe, de parcă ar avea o alergie mortală la ele. O conversație cu ea sună astfel:

Fiica: Mamă, de acum vreau să mă suni înainte să vii la mine. Nu e în regulă să vii neanunțată.

Mama: Ai mai vorbit cu fratele tău în ultima vreme? Cred că e în vacanță.

Fiica: Compania lui Rick s-ar putea să aibă disponibilizări. Nu știu ce o să facem dacă iar e dat afară.

Mama: Oh, e ora 17:00. Trebuie să plec la tenis.

Fiica: Mamă! Tu ai auzit ce am zis?

Mama: Îmi știi programul. Mereu mă duc joia la tenis la ora 17:00.

Nu simți că punctele tale de vedere sunt valide pentru că nu reușești să îți termini gândurile niciodată. Nu te simți în siguranță să vorbești despre emoțiile și experiențele tale pentru că nu ajungi să procesezi complet ce gândești și ce simți. Totul e întrerupt la jumătatea drumului.

Înveți să te îndoiești de tine și să îți pui sub semnul întrebării propria judecată, la fel ca fiica mamei minimalizatoare și fiica mamei schimbătoare-de-subiect. Ți-e greu să ai încredere în ceilalți și să îi lași să te cunoască.

5 Descurajatoarea. Descurajatoarea câștigă control asupra fiicei sale și o face să își piardă încrederea în sine distrugându-i puțin câte puțin stima de sine prin critici și insulte. Ea spune lucruri precum: „Ești atât de egoistă”; „Mereu ne-ai făcut probleme. Nu ca sora ta”; „Ar fi trebuit să…” „De ce nu ai…”

Înveți să te îndoiești de tine și să fii autocritică. Simți că nimic din ce faci nu e suficient de bun. Ai un sentiment adânc de lipsă de merit și îți reprimi părți importante ale vieții tale, prietenii, relațiile intime, educația sau munca. Nu înveți să lupți pentru drepturile tale Te lupți cu anxietatea și cu vocea critică din capul tău.

6 Anchetatoarea. Anchetatoarea își interoghează fiica de parcă ar exista un contract de așteptări mamă-fiică, iar fiica l-ar fi violat. Ea spune lucruri precum: „Credeam că zici că trebuie să rămâi acasă în weekend ca să faci curățenia de primăvară. Dar când am sunat, Mark mi-a zis că ai fost la yoga.”  „Nu mi-ai spus că ai invitat-o pe Barbara la petrecerea miresei.”

Înveți să te ascunzi de ceilalți, să te izolezi, poate chiar să fii secretoasă. Te simți strict supravegheată, furioasă și frustrată, de parcă ai încălcat o regulă pe care nu ai acceptat-o niciodată de la bun început. Te simți copleșită, nu ești sigură pe ce anume să te concentrezi sau îți pui la îndoială propria valoare. Cine a spus că nu poți merge la yoga? Care e problema cu Barbara?

7 Apărătoarea. Apărătoarea susține cu „fapte” versiunea ei asupra realității și nu lasă niciun loc pentru dezbatere. Ea spune lucruri precum: „Mereu am fost o mamă bună. Toată lumea spune asta. Ești atât de nerecunoscătoare.” „Am mulți prieteni. Toată lumea mă place.” „Sunt o persoană foarte bună. Prezidez gala de la spital în fiecare an.” „Nu am avut decât intenții bune. Credeam că vei aprecia dacă mătușa Sally știe că apelezi la fertilizarea in vitro.”

Înveți să te îndoiești de gândurile, sentimentele și percepțiile tale. Înveți să devii foarte sensibilă. Alternativ, poți deveni tu însăți defensivă și certăreață, atribute învățate în toiul luptei, care te pot ajuta uneori, dar alteori nu.

8 Negatoarea. Negatoarea modifică pur și simplu faptele sau lucrurile pe care le-a spus sau le-a făcut pentru a fi în concordanță cu imaginea pe care vrea să o prezinte sau cu rezultatul pe care îl urmărește în prezent. Negatoarea spune lucruri precum: „Asta nu s-a întâmplat niciodată.”  „Nu-mi amintesc asta.” „Am mers la toate meciurile tale de baschet când erai în liceu.” „Nu știu despre ce vorbești!”

Înveți că e greu să ai încredere în ceilalți. Te îndoiești de tine și contezi pe ceilalți pentru validarea opiniilor tale. S-ar putea să-ți fie greu să iei decizii pentru că nu ai încredere în raționamentul sau în vocea ta interioară. Te simți furioasă pe mama ta și apoi pui sub semnul întrebării acea emoție; poate că te întrebi dacă nu e ceva în neregulă cu tine.

9 Contabila. „Contabila” ține evidența a cine face cutare lucru pentru ea și când. Spune lucruri precum: „Fratele tău mă sună în fiecare seară. Am noroc că-ți faci timp să mă suni o dată în weekend.” „Când am stat la verișoara ta, mereu a plătit cina când ieșeam la masă în oraș.”

Înveți să te îndoiești de propria ta valoare. Poate că te străduiești prea mult, încercând să fii perfectă în alte laturi ale vieții tale. Poate că ai renunțat să crezi în propria valoare. Auzi tot timpul numai griji în capul tău, întrebându-te dacă procedezi corect.

”

Sursa foto