puteredefemeieDe obicei, nu sunt de acord că oamenii se schimbă de dragul altcuiva, oricâtă iubire ar fi implicată în acest proces. Cred că orice om e de acord să se transforme când îi vine timpul, nu când îl roagă persoana iubită. Ştiţi voi, oricât ai trage de frunze o plantă ca să crească, nu vei reuşi să obţii rezultatul dorit.
Dacă vrei să stai la umbra unui stejar, ai răbdare să crească. Dă-i apă, lumină, dă-i ce are nevoie. Creşte şi tu odată cu el, dar ve-zi-ţi de treabă. Nu rezolvi nimic dacă te agiţi că nu se mişcă-n ritmul tău. Dimpotrivă, poţi obţine efectul contrar. Aşa că da, poţi rezolva lucruri în cuplu, cu condiţia ca fiecăruia să-i fi venit timpul de transformare. Dacă întâmpini rezistenţă, singura soluţie sigură referitoare la relaţia respectivă este răbdarea.
Neputinţa de a avea încredere în persoana iubită poate lua multe forme. Sentimentul că îţi ascunde ceva, faptul că nu te poți baza pe el/ea când ai nevoie, teama de a nu fi folosit/ă, impresia că valorile celuilalt nu se ridică la înălţimea valorilor tale, faptul de a nu te putea exprima în totalitate aşa cum simţi faţă de el/ea… şi lista poate continua.
Oamenii ajung să fie împreună şi chiar să întemeieze familii din multe motive. De multe ori, ce-i mână este faptul că găsesc în celălalt ceva ce lor le lipseşte, mai degrabă decât că au valori comune. În timp, fiecare din cei doi se dezvoltă în ritmul propriu, are alte nevoi, devine mai puţin dispus să accepte diferenţele dintre ei.
Farmecul iniţial al unui bărbat de care te-ai îndrăgostit păleşte pe măsură ce realizezi că niciodată nu te poţi baza pe el. Gelozia care apare la un moment dat dovedeşte o insecuritate personală sau o frică de abandon, cine ştie din ce neguri ale timpurilor înrădăcinată acolo.
Pe fundalul acestor stări, putem ajunge la un moment dat să dorim ne controlăm partenerul, astfel încât să nu cumva să găsească pe cineva mai bun şi să ne părăsească. Persoanele care au suferit abuzuri emoţionale în copilărie sau care au fost rănite în relaţiile precedente vor avea dificultăţi în a avea încredere şi a se deschide cu adevărat într-o relaţie.
Vor apărea dificultăţi în comunicare, care vor eroda treptat sentimentele de încredere şi siguranţă care vin din iubire şi care întemeiază relaţiile pe termen lung. După cum ştim, iubirea ne face să trăim stări de expansiune, deschidere, libertate. Lipsa de încredere face exact contrariul: lumea noastră interioară devine tot mai mică pe măsură ce încercăm să-l controlăm pe celălalt.
Această lipsă de încredere în sine ne face să ne comportăm stângaci, să atragem situaţii neplăcute, care îl îndepărtează şi chiar îl enervează. Chiar şi dacă ne iubeşte sincer noi nu vom fi capabili să credem şi să simţim aceasta.
Ce-i de făcut? Să ne dăm seama dacă lipsa de încredere în persoana iubită se datorează în mod obiectiv felului în care aceasta s-a comportat sau este o problemă personală – sau poate ambele? Cât de mult suntem dispuşi să avem încredere în noi înşine? (da, cred că încrederea în sine este o problemă de alegere)
Dacă nu putem avea încredere în sine, care ar fi motivul, ce ne stă în cale? Putem identifica de unde vin sentimentele de insecuritate, depresia, dependenţa sau altceva? Dacă nu putem identifica singuri, să dăm de mâncare unui psiholog – zic 🙂
Dacă există lucruri anume pe care celălalt le face şi care îţi macină încrederea (spre exemplu: faptul că îşi schimbă radical dispoziţia fără un motiv aparent, faptul că îi ies ochii din orbite la orice făptură feminină/masculină care îi traversează calea etc) e important să vorbiţi despre asta, dar într-un mod ne-cicălitor. (Asta se poate dacă, în loc de reproş, îi explici cu căldură cum te simţi când se manifestă în modul respectiv, ca şi cum ai povesti despre alţi oameni).
Aici apare o problemă delicată: prin negocierea comportamentului neplăcut, unul sau ambii iubiţi vor trebui să „lase de la ei” ceva. Unul să renunţe la anumite obiceiuri, celălalt să înţeleagă că nu poate avea pretenţii absolute, totuşi. Dacă, în această negociere, simţi că trebuie să devii cineva care nu eşti doar ca să-l mulţumeşti pe celălalt… acesta e un indiciu că poate nu ai găsit încă o persoană suficient de compatibilă cu tine.
Transformarea printr-o relaţie ar trebui să te facă să devii o versiune mai bună a ta, în care să crezi în primul rând tu. Dacă nu, la ce bun?
Deci da, lipsa de încredere este o problemă într-o relaţie în aceeaşi măsură în care este o problemă personală – sau poate chiar mai grav. Pentru că dacă reuşeşti să te simţi bine cu tine, te vei simţi bine şi cu altcineva. Dacă nu, nu vei reuşi, indiferent cât de mult te-ar iubi.
puteredefemeie
