Nu-ți mai dă atenție? Inspiră-i respect. E mai greu, dar ține mai mult

Foarte multe femei se plâng că iubiții și soții lor nu le mai acordă aceeași atenție ”ca la început”.

De fapt, după o vreme, în niciun cuplu nimic nu mai e ca atunci. Din fericire, multe lucruri pot fi mai bune.

Dar nu atenția – genul acela de atenție pe care o ai față de o persoană pe care nu o cunoști. Cum se uita la tine la început, să te mănânce din priviri. Cum asculta orice cuvințel, cât ar fi fost el de banal. Cum îl interesa fiecare domeniu al vieții tale, indiferent că era jobul sau pisica ta.

După care vă cunoașteți, vă iubiți, începeți să trăiți împreună și… devii o parte din mobilier. Ești și tu pe acolo. E mereu ocupat. Când vine acasă, primul lucru se trântește pe canapea și înșfacă telecomanda. Aaa, trebuia să te și pupe când intra pe ușă? ”Scuze, iubita, sunt obosit…” Sau o face, dar oarecum mecanic.

Constați cu durere cât de atent poate fi cu o femeie străină, doar pentru că nu o cunoaște – eventual prietena ta – și devii nesigură, chiar geloasă. Unele femei nici nu mai îndrăznesc să le mai atragă atenția, dar asta nu înseamnă că nu suferă în tăcere. Unele femei devin ”umbrele” a ceea ce au fost cândva.

Nu e neapărat nevoie să fie așa. Tot ce trebuie este să înțelegem că atenția este un fenomen trecător.

Atenția ține atâta vreme cât ne interesează un lucru, și ne interesează câtă vreme dorim să-l cunoaștem, cât avem ceva de învățat de acolo. După ce am epuizat cunoașterea unui subiect, trecem la următorul. E în firea lucrurilor să fie așa.

Relațiile merg bine câtă vreme evoluăm – în ele, dar și separat. Câtă vreme iubitul sau soțul nu mai observă nimic interesant la iubita sau soția sa, nu va întoarce capul. Chiar dacă femeia e îngrijită și foarte frumoasă. Dacă el e obișnuit să o vadă așa, mai trebuie și altceva.

În timp, chiar dacă bărbații sunt vizuali la prima întâlnire, e nevoie de mai mult ca să le fie atrasă atenția. Dar, dacă tot atenția e un fenomen trecător, de ce să nu le inspirăm, mai bine, respectul? Respectul e mai greu de obținut, dar ține mai mult.

Și ce respectă un bărbat la o femeie?

În primul rând, faptul că este respectat, la rândul lui. Apoi, atitudinea unei femei față de ea însăși, respectul față de ea. Da, e greu să apari pieptănată și aranjată în zori, de pe perna de alături. Poate ai vorbit în somn, poate sforăi sau mai știu eu ce zgomote faci. Cultura actuală ne educă să dormim cu iubiții în același pat, după care ne mirăm că ne pierdem atenția și respectul.

Apoi, reproșurile. O femeie care nu face reproșuri inspiră respect. Este dovada faptului că este independentă, își asumă propria viață și nu dă vina pe el dacă ceva nu merge în viața ei. Capcana apropierii celuilalt este atât de ispititoare, haideți totuși să nu cădem în ea. În orice moment am fi putut să spunem ”nu” dacă așa am fi vrut, de ce să-l facem pe el responsabil de neputințele noastre?

Și văicărelile. O femeie care nu se vaită preferă să găsească soluții pentru eventualele ei probleme și nemulțumiri. Știu, noi, femeile, avem nevoie să ne tânguim un pic până când ne luăm avântul, totul e să nu ne tânguim cu ei, ci cu altcineva. E bine câtă vreme pot fi eroi salvatori, dar când jelaniile noastre vizează neputințele lor… devine insuportabil pentru ei.

O să-mi ziceți că prea le suflu în fund – adică, iarăși, tot ce facem noi va fi pentru ca să obținem ceva de la ei. De parcă ei ar fi perfecți și nu trebuie să facă nimic, și tot efortul trebuie să vină numai din partea noastră.

Păi nu vedeți că așa se mișcă angrenajul unui cuplu? Femeia face un pas, bărbatul vine după ea. Cine este mai conștient, cine este mai puternic, determină evoluția în cuplu. Este bărbatul? Cu atât mai bine, mergem după el. Nu se mișcă? Atunci suntem nevoite să ne mișcăm noi. În realitate, niciun efort nu rămâne nerăsplătit.