puteredefemeieMă ridic de pe scaunul de la birou, cu gândul să mă duc la bucătărie să-mi iau cana de cafeluță de cicoare. Trec prin sufragerie, unde îmi amintesc brusc că n-am udat florile. Iau sticla cu apă de după comodă, le iau la rând. Ajung la cele de pe bibliotecă, unde, iată, îmi vine ideea să aranjez cărțile care au venit noi…
Pun sticla jos, le aranjez, iau sticla, mă duc s-o pun la loc după comodă, unde observ că bolul de apă al pisicii e cam gol. În sfârșit, ajung în bucătărie, văd cana. Doamne ajută să nu-mi mai vină vreo idee!
De câte ori n-am făcut zeci de bucle între punctele A și B, furată de o idee nouă – și nu doar în privința acțiunilor pe care le am de făcut într-o zi, ci și în legătură cu marile hotărâri pe care le-am avut de luat în viața mea. Știu, nu sunt singura care face așa, de aceea m-am gândit să împărtășesc ce simt.
În ultima vreme mă preocupă să aflu adevărul despre mine, pentru că am observat că de multe ori apare o distanță importantă între ceea ce îmi place să cred că sunt și ceea ce dovedesc că sunt, de fapt. Deja am îndoieli în legătură cu faptul că sunt un om bun. Nu e de ajuns să crezi că ești despre tine că ești bun, trebuie să și dovedești prin fapte că ești bun la ceva.
Și ca să ajungi la asta, e nevoie să-ți dezvolți capacitatea de a trăi conform unei intenții, în loc de a te lăsa în voia emoțiilor și stimulilor de tot felul. Ca să poți trasa o linie dreaptă, trebuie să-ți ții privirea ațintită în punctul unde vrei să ajungi. Altfel, linia va ieși tremurată sau, dacă ești campion la (dis)tragere ca mine, plină de înflorituri.
Unii ar zice că se pierde toată frumusețea vieții, și poate că într-un fel așa e, totuși după un timp, având în vedere rezultatele la care ajungi, constați că golul care apare până la urmă când te lași la voia întâmplării nu se compară cu sentimentul de împlinire pe care îl ai atunci când îți atingi un scop propus.
A trăi cu intenție înseamnă în primul rând să îndrăznești să-ți formulezi dorințele până la capăt, să fii în stare să faci o alegere, să știi ce vrei – adică a trăi în primul rând în interiorul tău. A trăi la voia întâmplării înseamnă să fii mereu în căutarea unei instanțe exterioare și superioare care să-ți spună ce să faci – că până la urmă la asta se reduce modul de viață în care ești la cheremul chefului. Deși cheful pare că vine din interior, totuși el este dictat de rațiuni care ne scapă cel mai adesea, ajungem să ne uităm la viața noastră ca și cum ar fi a altuia.
A trăi cu intenție înseamnă a te maturiza
În copilărie, nu știm să traducem clar orice stare care ne traversează, neavând emisfera stângă a creierului încă dezvoltată. E normal să ne așteptăm ca altcineva să ne spună ce se petrece, ce ar trebui să facem și să ne ajute să ducem treaba la bun sfârșit. Mulți dintre noi nu reușim să ne smulgem din stadiul în care ni se pare că altcineva este responsabil pentru emoțiile noastre și că nu noi suntem chemați să rezolvăm provocările prin care trecem.
Un copil vrea ca lucrurile să fie așa cum i se pare lui, și ele să se petreacă acum. Când ne maturizăm, ne dăm seama că emoțiile sunt trecătoare, învățăm să nu ne lăsăm copleșiți de ele, începem să ne propunem scopuri pe care treptat devenim capabili să ni le și îndeplinim.
A trăi cu intenție înseamnă a avea succes
De la cei mai mari învățători ai omenirii până la cel mai mic coach, toată lumea e de acord că oamenii sunt ființe extraordinare care pot și să dărâme munții. Această neputință în care ne complăcem adesea e foarte comodă, pentru că e mult mai simplu să găsim motive pentru care „nu se poate” decât să căutăm soluții prin care să găsim o cale. Poate nu vom reuși ceva perfect, dar măcar știm că ne-am dat silința. Am acumulat experiență și cunoaștere în acest efort. Chiar am crescut.
O metodă simplă, pe care oamenii de succes nu obosesc să o laude, este micuța to do list – sau mai marea, după caz. Faptul că dis de dimineață sau, de ce nu, seara înainte de culcare, îți faci o listă de priorități este cea mai bună dovadă că trăiești cu intenție. Dacă te trezești în ceață, n-ai cum să fii prea mulțumit de tine până la căderea serii… numai dacă nu ești o ființă plină de noroc. Destul de puțin probabil, din experiența mea.
A trăi cu intenție înseamnă a fi fericit
Știu că definiția fericirii e o poveste controversată, că fiecare o înțelege în felul său și nimeni nu se poate lăuda că o poate atinge atunci când vrea. Totuși, apropo de ce scriam mai sus, starea de împlinire pe care o ai atunci când tai de pe listă un lucru pe care l-ai făcut poate fi un bun început.
A avea un scop înseamnă că în forul tău interior există o dorință care se cere împlinită. Când reușești să o îndeplinești intri măcar un pic în domeniul fericirii. Faptul că ai putut să treci peste niște obstacole sau că efortul tău a dat roade îți dă încredere că trăiești într-un univers ordonat guvernat de legi care pot lucra în favoarea ta. Înțelegi că ai și tu un fel de putere, chiar dacă nu este întru totul a ta.
Undeva, în adâncurile cele mai greu de atins ale sufletului omenesc, există ceva care se numește nevoie de sens. Poate că nu foarte des ajungem să ne punem întrebarea: „La ce bun toate astea?”, însă ea există mocnită undeva, din ce în ce mai vie pe măsură ce ne maturizăm. A trăi cu intenție înseamnă a trăi cu sens. Îmi doresc să ne găsim cu toții sensul, în fiecare zi.
Cam atât am avut să vă spun pentru azi. Miaună pisica, mă duc să mănânc. Noroc că am listă, că altfel, cine știe ce ajung să mai fac.
puteredefemeie
