La 93 de ani predă yoga şi dansează cha cha cha

Tao Porchon Lynch este cea mai bătrână profesoară de yoga din lume. Predă de peste 63 de ani şi practică de la 8 ani, pe când a ajuns să trăiască în India. I s-a spus, când a întrebat ce sunt acele posturi pe care toată lumea le făcea acolo, că e ceva ce doamnele nu fac, că e numai pentru băieţi. A fost prima oară în viaţa ei când şi-a arătat adevărata faţă: “Dacă băieţii pot, înseamnă că pot şi eu.” Zis şi făcut!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?NR=1&feature=fvwrel&v=gip5sjGy8pM]

A mai avut şi alte evenimente asemănătoare bineînţeles, cel mai spectaculos fiind cel de la 84 de ani, când a suferit o operaţie de înlocuire de şold, şi i s-a spus că nu va mai putea să facă yoga. “S-o credeţi voi” – şi-a zis domniţa, pentru care “nu se poate” este încă cel mai provocator lucru. Nu numai că se îndoaie mai dihai ca studenţii ei cei mai tineri, dar ca să-şi învingă neputinţa şi teama, s-a apucat de dansat profesionist, ajungând de multe ori pe podiumul concursurilor la categoria sa.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hruBWP3kugU&feature=endscreen&NR=1]

A avut o viaţă plină de aventură. Pe jumătate franţuzoaică, jumătate indiancă, a crescut în ambele ţări, apoi a ajuns să fie actrăţă şi model. Între anii 1940 şi 1950, a avut contract cu MGM, la Hollywood.

În prezent, predă yoga pentru 13 clase de cursanţi pe săptămână în New York, ia săptămânal lecţii de dans şi participă la competiţii, a scris o carte şi a făcut două DVD-uri despre yoga – printre altele. Pune mare preţ pe respiraţia corectă, se îmbolnăveşte rar şi nu e niciodată obosită, deşi se culcă în fiecare zi după miezul nopţii şi se trezeşte dimineaţa la 5. E vegetariană şi îi place să bea sucuri de fructe în loc de apă.

Şi când o întreabă cineva care e secretul ei, spune poezii despre zâmbet, soarele dimineţii, vânt şi nori. Ce mai vreţi, oameni buni, nu vedeţi că se poate? Viaţa merită trăită! M-a impresionat în unul din filmuleţe, când povesteşte cum s-a dus la un azil de bătrâni, unde oameni mai tineri decât ea aşteptau să moară, considerând că nu mai au nimic de făcut. Dar doamna îţi trezeşte o poftă de viaţă şi de bucurie pe care nu ai cum să n-o crezi. Ea e o dovadă vie! Mi-aş dori să fiu şi eu ca ea la 90 de ani…