Fashioniste fabuloase – sau cum să opreşti timpul în loc

Regizoarea Sue Bourne explorează arta de a îmbătrâni frumos în compania a șase femei extraordinare.

Cu o varsta medie de 80 de ani, Bridget, Daphne, Jean, Gillian, Sue și Lady Trumpington au câteva lucruri în comun: dragostea de viaţă, dorinţa de a arata fabulos și de a se bucura de fiecare clipă.

Fără botox sau chirurgie plastică, aceste femei reprezintă redefinirea vârstei în stil. Niciuna dintre ele nu se simte ca o „persoană bătrână” și, în felul ei, fiecare dintre ele sfidează așteptările procesului de îmbatranire.

Ăsta e textul de prezentare al filmului – e un documentar care se difuzează în fiecare marţi pe channel4.com – şi probabil că dacă ar fi trebuit să-l fac eu, aş fi spus acelaşi lucru. Dar dincolo de entuziasmul pe care reuşeşte să-l transmită, eu nu m-am putut abţine să nu mă întristez când am văzut-o pe lady baroneasa frunzărind cu greutate catalogul cu hăinuţe.

Simţeam mirosul bătrâneţii şi de altfel nici nu mi s-a părut prea stylish. Iar în ce-o priveşte pe doamna artistă cu halatele colorate, poate că pentru ea jucăriile respective sunt terapie curată, dar pentru mine… îm. Dar poate că între timp s-a inventat estetica kitsch-ului şi eu nu ştiu.

Nu mă înţelegeţi greşit, sunt fascinată de frumuseţea vârstei a patra, am mai spus-o şi altă dată, chiar uneori mi-e teamă să nu exagerez cu admiraţia, dar să fie pe bună dreptate. Cred că bătrâneţea e de luat exemplu atunci când chiar dovedeşte înţelepciunea vieţii şi frumuseţea ei.

În filmul acesta, dacă e să fie vorba despre stil, mi-au plăcut cele care chiar îl dovedesc  – Daphne Selfe (85), care lucrează ca model la vârsta ei şi e eleganţa întruchipată. Gillian Lynne (87), coregrafă şi măritată – pe bune – cu un bărbat cu 27 de ani mai tânăr decât ea. Jean (75), care lucrează într-un magazin Gap şi aleargă zilnic fără s-o doară genunchii (ca pe alţii, care se dau mai tineri şi vânjoşi :D).

În Occident, bătrâneţea începe să fie la modă, se pare. În mare parte din raţiuni economice – şi aici se spune că persoanele în vârstă reprezintă o categorie interesantă, mai ales dacă au un plan de pensii avantajos şi nu mai au altceva de făcut decât să-şi cheltuie banii.

Dincolo de asta, orice femeie se confruntă într-o bună zi cu adevărul ridurilor de pe faţă şi al altor părţi din corp care… nu mai stau cum stăteau. Ce ne facem atunci? Începem să analizăm dacă am trăit frumos, şi dacă tot n-am ajuns până la o vârstă periculoasă, ne facem planuri să ne găsească momentul repsectiv pline de entuziasm.

Eu sunt convinsă că nimeni şi nimic nu ne poate lua avântul şi energia, indiferent de vârstă şi de alte condiţii vitrege… cu condiţia să ne punem în mişcare. Şi nimeni nu poate face asta în locul nostru.

(Mulţumesc Andreea pentru ideea acestei postări. Documentarul poate fi văzut la liber aici)