Mindfulness în vremea Coronavirusului

O să plec la serviciu mai devreme, să nu mă înghesui în tramvai. Cu ocazia asta ajung și eu la timp. Aștept în stație – lume puțină. Vine tramvaiul. În mâna dreaptă țin o sacoșică, deci o voi folosi numai pe stânga. Apăs butonul care deschide ușa: e în dreapta, e OK.

Din fericire, am abonament pe toate liniile, prin urmare nu-i nevoie să mă caut prin rucsac. Simt un bâzâit în buzunar: uite că pot să mă abțin să mă uit chiar acum, căci deja m-am agățat cu mâna stângă de o bară. Se eliberează un scaun, dar băiatul de lângă e mai rapid. Mai bine, cu ocazia asta am mai multe șanse să nu fiu tentată să ating cu mâna de pe bară chestii pe care uit să le dezinfectez mai târziu. O să stau atârnată de bară cele șapte stații doar cu mâna stângă, pentru că numai pe ea mi-am propus s-o expun.

Aș tuși un pic demonstrativ, dar mai bine mă abțin, să nu se interpreteze. Mă mănâncă nasul, dar mă abțin să mă scarpin, căci nu am destule mâni. Conștientizez mâncărimea plenar, savurând momentul prezent. Ce de lucruri se petrec fără să fiu atentă în fiecare zi! Câte gesturi mecanice se fac fără mine, deși eu am impresia că știu ce fac!

Reușesc cumva să cobor din tramvai, atingându-mi de bări și butoane numai mâna stângă. Ajung la serviciu, mut sacoșica pe brațul stâng, fără să o ating cu palma. Deschid ușa cu mâna dreaptă și intru direct la baie, unde mă spăl pe mâni. Ah, uite și o sticlă de spirt! Am reușit.

O să-mi spuneți că am luat-o razna, dar sunt plină de entuziasm. Am folosit prilejul să practic mindfulness – a fi atentă și prezentă în timpul celor mai banale momente din zi, acelea în care de obicei funcționăm pe modul pilot automat. Ce s-ar întâmpla dacă aș trăi mai mereu așa?

Satisfacția de a fi conștientă și atentă cât mai mult timp posibil mi-a dat o stare de bucurie a descoperirii ca a unui țânc pasionat de motoare lăsat la butoane într-un elicopter. Câte lucruri poți să faci cu tine atunci când știi pe ce butoane să apeși!

Înțelepții lumii spun că tot ceea ce trăim este filtrat prin propriile noastre structuri, formate în timp, de care suntem aproape inconștienți. Fiecare lucru, persoană sau eveniment cu care venim în contact creează în noi reacții care sunt doar ale noastre. Ca dovadă că, în condiții identice, oamenii reacționează diferit. Chiar și noi nu suntem la fel în aceeași conjunctură care se repetă.

Înțeleg că nu e de glumit cu acest virus, mă informez cât de mult pot, și, mai mult decât atât, nu pot să nu sesizez oportunitatea: pentru că dacă fiecare dintre noi am acționa cât mai conștient de sine și responsabil în aceste zile, am avea mai multe șanse de izbândă împotriva virusului.

Așa că eu propun, pe lângă trusa cu săpun și dezinfectant, și o carte de mindfulness: să fie. Este că sunt bună la PR? Și jur că sunt bine intenționată 🙂

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

You May Also Like