http://www.youtube.com/watch?v=STdUvpx2i8o
Numai că nu ne dăm seama prea curând, unii nici nu se gândesc la asta vreodată. De unde am plecat, unde avem de ajuns? Am trecut prin toate staţiile, am învăţat ce aveam de învăţat?
Filmul ăasta nu vorbeşte despre lecţiile vieţii, ci mai degrabă despre cum murim. Am constatat de curând că am aproape o pasiune pentru literatura despre ce se petrece cu noi „dincolo”. Sunt atât de convinsă că rămânem cât se poate de vii, că singurul lucru care se schimbă este „fără corp”, încât nici nu mă mai gândesc la lumea cealaltă în alţi termeni decât: călătorie, explorare, experienţă… Asta nu înseamnă că nu mă înspăimântă trecerea. De fapt, mai mult mă înspăimântă motivul, pentru că prea multă lume moare de durere şi de boală în zilele noastre, şi prea puţini de bătrâneţe firească, dacă se poate în somn.
În fine, filmul m-a impresionat pentru că mi se pare mie că prezintă o versiune a descoperirii lumii de dincolo plină de bun simţ. E bine făcut, te face să „simţi trecerea”, pare autentică.
Sper ca trailerul să vă trezească interesul, şi dacă vreţi să vedeţi filmul online, în găsiţi aici.