Cum a fost la workshopul “Darul de a fi femeie”

Dacă mi-ai fi spus, când am hotărât să merg, că la workshpul ăsta o să-mi găsesc răspunsuri la întrebări cum ar fi: “Care e menirea mea ca femeie?”, “Când a creat Dumnezeu femeia, ce a creat de fapt?” şi alte asemenea – te-aş fi trimis la plimbare.

Am depăşit faza la care mă aruncam în declaraţii măreţe, plus că mi se pare stânjenitor din start să împărtăşesc genul acesta de intimităţi cu persoane pe care le cunosc doar de o jumătate de zi.

Şi, ce să vezi? Fix asta s-a întâmplat la workshopul susţinut de Alina şi Petra, despre care vă povesteam. N-au venit deloc cu gândul de a ne da lecţii despre feminitate – cine s-ar încumeta să se declare femeia perfectă?

Ele au spus doar aşa: “Noi suntem pe drumul către propria noastră feminitate – ca şi voi. Vă vom ajuta să porniţi pe propria vostră cale, răspunsurile sunt acolo deja.”

Aşadar, răspunsurile pe care le-am găsit eu sunt ale mele, perfect satisfăcătoare pentru mine acum. Sunt sigură că, dacă aş parcurge acelaşi drum peste o vreme, după ce voi mai căpăta experineţe, se vor nuanţa.

Cel mai important este că m-am regăsit pe mine într-un mod în care singură nu aş fi ştiut poate cum, şi nu aş fi avut răbdarea să stau şi să scormonesc atât de adânc în mine.

Ce au făcut Alina şi Petra? Au creat un mediu propice, au adresat întrebările potrivite şi au lăsat lucrurile să meargă de la sine. Fiecare femeie care era acolo le oglindea pe toate celelalte, de la fiecare am avut câte ceva de învăţat, de la fiecare am avut sentimentul că am primit un dar.

Ce am descoperit? Vă povesteasc doar câteva răspunsuri care îmi vin mai repede în minte, dar ştiu sigur că ele sunt doar începutul, pentru că de fapt a fost declanşat un proces interior care cine ştie până unde mă va duce.

Aşadar: senzualitatea unei femei nu are nicio legătură cu vârsta. Poţi fi la fel de senzuală la 75 de ani ca şi la 25. Senzualitatea înseamnă să-ţi îmbrăţişezi cu iubire natura feminină, fără să ai nevoie să dovedeşti nimănui nimic. Senzualitatea este o chestiune între tine şi tine. Ce apare în exterior este efectul acestei situaţii, şi abia când provine din interior este autentic şi copleşitor. Silicoanele şi genele false îi fac să vibreze pe bărbaţii care n-au trecut de o pojghiţă subţire în descoperirea eului lor. Nu e de mirare că nu sunt capabili să împlinească o femeie…

Şi ajungem la al doilea punct. O femeie nu are cum să fie împlinită din afară – de către un bărbat – pentru că, de fapt, sursa împlinirii ei se află în ea însăşi. Fiecare femeie este o lume, pe care trebuie s-o descopere ea însăşi, s-o exploreze, în care este numai ea. Nu se simte singură acolo, are nevoie de această solitudine, care este sursa puterii ei. Acolo este răspunsul la întrebarea: “Cine sunt eu?” – singurul care contează cu adevărat.

Menirea oricărei femei este aceea de a arăta celorlalţi calea către sine. Femeia deschide poarta către altceva, dincolo de ceea ce vedem în mod obişnuit. Frumuseţea, graţia, bunătatea, înţelegerea, iertarea, IUBIREA – sunt instrumentele ei, prin care îi ajută pe ceilalţi să strălucească.

Femeia se uită pe sine în efortul de a da naştere şi de a creşte un om nou. Este o umilinţă asumată, care îi aduce împlinirea mai presus de orice. Femeia există pentru a face lucrarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu – cel mai măreţ servitor. El a renunţat la Pacea Lui Supremă pentru a crea lumea – atât de complexă, atât de gălăgioasă, atât de obositoare – numai pentru ca fiecare creatură să aibă şansa de a trăi încă o dată, şi încă o dată, beatitudinea de a fi. Ce Sacrificiu!

Cuvinte tulburătoare, pe care le-am trăit cu emoţie o zi întreagă… care continuă să vibreze în mine şi acum.

Avem nevoie de asemenea evadări din cotidian, pentru că avem nevoie să descoperim, cu orice preţ, cine suntem.

Sunt mult mai multe lucruri pe care le-aş putea spune, dar aş vrea să vă las să le descoperiţi şi voi, cu prima ocazie, pe propria piele. Oricum, drumul este pentru fiecare altfel.