Vrei să-ți ții bărbatul lângă tine? Iubește tu prima

Întotdeauna m-am minunat în fața măreției misterului care este iubirea. Niciodată nu ghicesc cum va fi persoana care îmi va săgeta inima, oricât de multe detalii despre ”iubitul ideal” mi-aș fi imaginat înainte. Am zero sorți de izbândă dacă îmi propun să mă îndrăgostesc prin puterile mele. Atâtea farse îmi joacă inima, atâta artă și neprevăzut conține, încât nu pot decât să capitulez în fața ei: ”Iubește, dragă, cum știi tu!” Și îmi mai vine un gând poznaș: ”Păi, dacă nu am nicio putere în fața inimii mele, cum aș putea să-i pretind altuia să mă iubească așa cum vreau eu?!”

Era ziua mea, împlineam 33 de ani. Evident că a venit la mine – nu se cade să nu vii la ziua fetei despre care știe toată lumea că o iubești, cu toate că tu nu mai ai niciun chef. Mă apucă și acum jalea când mă uit pe pozele noastre din acea zi. Cum se citea pe fața lui că nu era cu mine! V-am mai povestit cum mă mințea în față – dar nu cu poveștile tinereții mele zbuciumate vreau să vin azi la voi. Doar le folosesc ca pretext să introduc o temă obsesivă pentru femei: ”cum să-l fac să rămână lângă mine, să mă iubească veșnic și, dacă se poate, numai pe mine?” (că presupun că nu vrei să stea lângă tine ca mortul numai ca să nu plece, ci să-ți și facă… chestii)

Căci, ce să vezi, nici natura masculină nu e atât de statornică – chiar dacă în general despre femei se spune că sunt ”mobile” – și, după ce și-a cucerit reduta, se îndreaptă către alte scopuri, dacă nu chiar către alte… redute. Admit că în 85% din cazuri e vorba despre imaginația noastră dar, se știe, se mai petrece să și plece pe bune. Ce să-i mai faci ca să-l întorci? Când altă ”vertebrată blondă” i-a aprins inima, oricât te-ai zbate și oricât te-ai zvârcoli, nu poți. Nu chiar atunci.

Ce nu înțeleg femeile pe care le înșală iubitul este că, cu cât fac crize mai aprige de gelozie, cu atât îi cresc dorința omului să se ducă după cealaltă. Cu cât îl fac să se simtă mai vinovat, cu atât îl aruncă și mai tare în brațele celeilalte. Cu cât se chinuie și luptă să-l recâștige, cu atât mai tare îl pierd.

Am trecut și eu prin asta, cu omul despre care v-am povestit mai sus. Mă durea și mă desființa situația – căci o priveam în față, nu mă puteam ascunde după deget. Când am înțeles despre ce era vorba, m-am retras cu scenă. I-am spus: ”Să nu te văd în ochi! Să nu îndrăznești să apari în câmpul meu vizual în următoarele zece luni”. Sufeream cumplit – ceea ce îmi dădea aerul unui geniu umoristic, ca dovadă că omul râdea cu spasme… dar s-a conformat.

Nici acum nu sunt sigură că mi-am revenit după durerea mea. V-am zis că ne-am împăcat după trei ani? V-am zis. Am așteptat cam mult… și n-a mai fost niciodată la fel. Ce mai contează? Viața mi-a mai adus o mulțime de alte lecții între timp. Oh, viața mea bate orice telenovelă, vă zic. Cu atâta sete, că am ajuns să vă scriu aici.

Nu poți să ții cu forța un bărbat lângă tine – sau poți, aparent. Dar dacă inima lui e în altă parte, cea mai sigură metodă de a i-o cuceri din nou este să te aliniezi și tu cu ea. Iubește pe alta? Va rămâne cu tine din toată inima doar dacă vei ști să devii cea mai bună prietenă a lui. Va sta și din obligație, dar atunci se va simți ca un prizonier, și omul cu care dormi în fiecare noapte va evada de lângă tine în fiecare vis.

Și poate că cea spre care i se îndreaptă visele nici măcar nu e atât de perfectă precum își imaginează – ba chiar, prin încrâncenarea cu care i-o interzici, o ridică și mai tare pe piedestal. Ea e un om ca și tine și, dacă el s-a îndrăgostit de tine și de ea, există chiar șanse să semănați!

Nu-i mai distorsiona viziunea față de ea, ajută-l să vadă lucrurile așa cum sunt. Lasă-l să se ducă. Există posibilitatea ca cealaltă să nu știe să-i acorde aceeași libertate și, din momentul în care va încerca să-l țină sub papuc, va începe să-l piardă încet.

Mă tem că singurul mod prin care putem ajunge să nu mai suferim de teama că vom fi părăsite este să renunțăm la… teamă – că doar asta ține de noi. Nu putem să alegem în locul omului, oricât de mult am vrea.

Cred că cel mai mare dar pe care i-l poți oferi unui bărbat, din iubire, este libertatea lui. O să-mi spuneți: dar asta înseamnă să rămâi singură! Da… și nu. Clar că dacă îi oferi unui bărbat libertatea de a se uita în voie după altele, există o probabilitate ca el să profite de ea. Unii bărbați chiar ar face asta – nu toți. Pentru că, de fapt, și ei își doresc, ca și noi, să aibă un loc în care să se simtă ”acasă”.

Îmi pare rău că n-am știut atunci să iubesc așa, că nu atinsesem această maturitate a sufletului – altfel s-ar fi desfășurat viața mea. Totuși, zâmbesc cu înțelegere față de tot ce am trăit. Nu poți să tragi o plantă de frunze să crească, am avut nevoie de toate acele experiențe și dureri ca să ajung acum să spun: ar cam fi timpul să învăț să iubesc cu adevărat. Iubirea e mult mai mult decât un sentiment, și în niciun caz nu înseamnă arta de a ține un om lângă mine.

Dacă vrea să rămână, bine, dacă nu… sunt atât de multe lucruri – și oameni – de cercetat. Am decis să pornesc în această călătorie în care vreau să aflu ce este Iubirea, cu adevărat? Îmi voi deschide inima și voi iubi cu toate puterile, chiar dacă uneori asta înseamnă să mă jertfesc pe altarul ei. Sună pompos, dar hei, n-aveți idee cât de bine se potrivește: viața mea bate cea mai siropoasă telenovelă, v-am zis.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.