puteredefemeie
De când mă știu, m-am îndrăgostit și brusc, și treptat. Dar niciodată nu m-am îndrăgostit de cineva pe care îl cunoșteam bine de tot.
Poate că îl știai de-a viață, dar niciodată n-ai avut timp să-l cunoști cu adevărat. Și uite, acum îți apare aproape, și dintr-o dată îl vezi într-o lumină nouă.
Sau, poate, chiar în clipa în care privirile vi se întâlnesc, timpul se oprește în loc și dintr-o dată viața ta se împarte în: ”înainte” și ”după”.
Sau îl cunoști din ”întâmplare” și nu-ți spune nimic la prima întâlnire. Poate nici la a doua. Vraja te cuprinde treptat, iar când îți dai seama, e prea târziu ca să te mai oprești.
Câteodată este vorba despre ”cine nu trebuie” – cineva care iubește pe altcineva, care nu are ochi pentru tine. Nefiind aproape, continui să-l vezi în aureola idilică ani și ani, suferind de dragoste neîmpărtășită.
Ce se petrece atunci când ne îndrăgostim? Ce nevoie a sufletului ne mână unii către ceilalți atât de tare încât, pentru cele câteva luni de nebunie, suntem în stare să renunțăm la tot și toate?
Poate că este un cocktail hormonal, un scenariu de care natura are nevoie pentru a perpetua specia. Pentru că, după ce oamenii se ”cunosc” în sens biblic, nebunia se calmează și, nu de puține ori, se ajunge la efectul contrar.
Cum se ajunge de la ”nu pot să trăiesc fără tine” la ”nu mai suport” și ”m-am săturat”?
Îndrăgostirea are legătură cu noutatea și cu necunoașterea. Cu un sentiment mult râvnit se speranță împlinită și sens.
Nu ne putem menține îndrăgostiți de ceva care este static. După ce surpriza dispare, nu mai ai cum să te minunezi. Nu ai cum, la același banc, să râzi de fiecare dată la fel. Decât poate dacă îl uiți…
Din fericire, oamenii se mișcă, oamenii se transformă, oamenii cresc. Nu poți să te îndrăgostești la fel de același om pe care îl iubeai ieri. Decât dacă îl vezi în altă lumină.
Doar dacă acel om nu trăiește – creează, zboară, dansează… Doar dacă pe tine te cauți și te descoperi, nou, în fiecare zi.
puteredefemeie
