puteredefemeie
Stau la mega, la coadă la casă. În spatele meu, o duduie la telefon: ”Fată, nu mai suport! Aseară am luat două kile de brânză, el le-a mâncat într-o seară. Păi eu mâncam două săptămâni din ele – și-am plătit la fel! Punem banii la jumate pe mâncare, dar eu nu mănânc nici 20% cât mănâncă el! Mie nu-mi convine așa, nu mi se pare corect!”.
La capătul celălalt al firului, prietena probabil că îi spune ceva de genul: ”Bine că măcar ești și tu cu cineva, e băiat ok, ține la tine…” – pentru că ea continuă:
”Cu ce mă încălzește pe mine că stă cu mine, dacă îmi mănâncă tot salariul?! Eu muncesc ca disperata ca să fac banii ăia, și el rade tot și mă mai pune și să-i gătesc! Asta-i sclavie, mai bine singură!”.
Mă întorc discret (oricum, n-are nicio treabă). Fata nu arată rău: îngrijită, aranjată, machiată. S-ar uita băieții după ea. Stau și mă gândesc: s-a combinat cu cine nu trebuie sau nu conține ”organul” care te face să te îndrăgostești până îți pierzi capul în asemenea hal încât accepți orice din partea unui bărbat? Oare cum ar arăta fata asta dacă ar iubi cu adevărat?
Pentru ca un bărbat să te strângă la piept până îți taie răsuflarea, să te sărute de leșini și să te amețească de plăcere, are nevoie de… combustibil. Poate să aibă peste 75 de kile, 1,95 și să poarte 46 la picior. Un asemenea angrenaj nu trăiește cu o salată. Trebuie hrănit corespunzător.
Ce să-i faci, să-l pui să-și plătească singur mâncarea? Veacuri întregi am fost educate că trebuie să o plătească și pe a noastră, și pe a întregii familii. Și acum ni se pare corect să plătească masa la restaurant. Și acum ne lăudăm că am fost curtate de bărbați ”potenți financiar”.
Femeile au dorit să fie egale cu bărbații, dar când ajung la micile detalii, realizează că așa ceva nu e posibil. Chiar nu putem să fim egali.
Ne convine să avem aceleași drepturi, dar nu și aceleași obligații. Când vedem că nu se poate, ni se taie romantismul. Și atunci, ce facem? Ne întoarcem la vechile valori, în care bărbatul muncește și aduce bani iar femeia ține casa? Multe femei doresc să fie independente, dar să aibă și relații. De altfel, nici bărbații nu-și mai doresc femei care să atârne de ei.
Ce să facă fata din povestea noastră? Ar putea, pur și simplu, să-i spună omului în față: ”tu mănânci mai mult, plătești mai mult” – și a omorât romanța. Oricum, murise deja, în momentul în care ea a început să plângă după brânză.
Să nu-i spună nimic? Nu poate, că suferă. Să-l dea afară, oricum nu-l iubește. Să aibă relații la distanță, în care nu se amestecă în amănuntele vieților celorlalți, până când va începe să simtă că-i lipsește ceva. Sau poate că nu – cine știe. Oamenii noi au nevoi noi, paradigmele vechi nu le mai ajung.
Cu toate că iubirea nu s-a schimbat, își cere aceleași drepturi și are aceleași nevoi. Oare cât trebuia să gătească o femeie acum câteva secole, pentru bărbatul care învârtea buzdugane și se lua la trântă cu ursul? Și cât de recunoscătoare era că el se întorcea viu de la bătălie la ea?
puteredefemeie
