puteredefemeie
Aveam puțin peste 20 de ani când mi-am vopsit prima oară părul. Părul meu lung și drept, până în talie, șaten cu nuanțe verzui, de care mă plictisisem.
L-am tuns până la umăr, l-am vopsit în roșu aprins și l-am făcut permanent. A fost o schimbare radicală, care în total nu arăta chiar rău, numai că… De fiecare dată când treceam prin fața unei oglinzi, mă speriam. Parcă nu eram eu.
Nevoia de schimbare a unei femei reprezintă, de fapt, motorul transformării sale, precum și al tuturor ființelor care gravitează în jurul ei. Dă-i femeii un spațiu și ea îl va umple cu personalitatea ei, cu modul ei concret de a fi, cu viața care trăiește în ea și care are nevoie sa țâșnească mai departe. Fiecare femeie creează lumea de la început, încă o dată.
De aceea avem nevoie mereu să ne reinventăm, de aceea suntem mereu nemulțumite, de aceea ”nu mai suportăm” și ”trebuie să facem ceva”.
Dar să nu confundăm lucrurile…
Pentru că, dacă ființa noastră interioară nu este pregătită pentru schimbarea de la exterior, nu ne vom simți bine în pielea noastră. Am auzit de nu știu câte femei care au fost grăsuțe și au reușit să slăbească în mod spectaculos prin operație, dar ele, în interior, se simt tot grase.
Prima schimbare care trebuie să aibă loc este în interior, și atunci exteriorul ne va urma mult mai ușor. Câtă vreme tu ai slăbit cinci kile, dar încă îți cauți hainele în vechile măsuri, ai toate ”șansele” să revii la greutatea anterioară.
O schimbare exterioară care ne face să nu ne recunoaștem atunci când ne uităm în oglindă nu e o transformare reală. De aceea, orice reinventare va reuși numai dacă începe din interior. Mai întâi ne convingem că suntem o femeie extraordinar de sexy și atrăgătoare și abia apoi ne punem silicoane – poate că, după aceea nici nu mai avem nevoie de ele.
Aveam o prietenă care, la un moment dat, era atât de complexată în legătură cu aspectul ei fizic, încât voia să se sinucidă. Nu știu cum a început să-și schimbe modul de a gândi. Cert este că într-o zi și-a dat seama că are picioarele lungi și fine – așa că a început să poarte fuste și rochii mai scurte, în loc de pantalonii largi din care nu ieșea niciodată. Și tocuri, în loc de teneșii ei obosiți. Și lentile de contact în loc de borcanele de șoarece de bibloitecă ce era. A început să-și facă regulat o manichiură impecabilă. Îi plăcea să se bucure de noul ei look. Nici nu mai conta nasul coroiat – și câte nopți și zile pierduse plângând din cauza lui…
Toată lumea o admira, ba chiar o dădea de exemplu. Fiecare dintre noi ne putem descoperi atuurile și apoi să ne bucurăm de ele, punându-ne în valoare.
Degeaba vine un stilist și te transformă brusc într-o minune feminină. Doar faci o poză, după care: nu mai știi cum să-ți aranjezi părul în tunsoarea cea nouă, nu te simți bine pe tocuri pentru că tu nu ești obișnuită să porți tocuri, iar rujul roșu poate dădea bine în poză, dar în realitate simți că-ți crește cortizolul numai când te gândești că o să ți-l pui.
În concluzie, să nu ne lăsăm influențate de schimbările prea bruște, doar exterioare, să ne bazăm pe transformări reale, care poate vin mai încet, dar au mai multe șanse să rămână cu noi. Transformarea e un proces care cere timp și efort, dar altfel cum putem ajunge să credem în el? Și, până nu credem, nimic nu există.
Pozele sunt dintr-un shooting pe care probabil l-ați mai văzut, este vorba despre creațiile designerului Konstantin Bogomolov, care a vrut să demonstreze că în orice femeie se ascunde o regină. Nu neg, dar mă întreb ce a rămas din această transformare spectaculoasă după ce doamnele au ajuns din nou acasă la ele. Sunt sigură că vreți să vedeți toate pozele, le găsiți aici 🙂
puteredefemeie
