Un an bun începe cu mulțumire și recunoștință

Mă mutasem singură într-o garsonieră după o despărțire grea. Mă izolasem de prieteni și trăiam de pe o zi pe alta, uitând de mine zile și nopți, îngropată în seriale. Mă scufundam încet, dar sigur.

Nu știu cum și de unde mi-a venit ideea salvatore, prima idee – pentru că apoi au venit și altele. Am descoperit peste ani că și Hedi Hoka o dă ca metodă în cartea ei.

Pe scurt, ce am făcut: am luat un caiet gol, am numerotat paginile – nu mai știu câte, aproximativ 50. Mi-am propus să scriu în fiecare zi 7 motive pentru care sunt mulțumită. Voiam neapărat să înlătur depresia care mă paraliza și asta a fost singura metodă pe care am fost în stare s-o apuc atunci.

Era greu. Mă repetam, scriam și cele mai mărunte lucruri – spre exemplu că am spălat vasele înainte să mă culc. Dar eram hotărâtă să scriu în fiecare zi, orice ar fi, era colacul meu de salvare de care mă agățasem.

Ce m-a impresionat cel mai tare, și ce a făcut ca metoda să dea roade, a fost că, după un timp, începusem să fiu atentă în timpul zieli. Vânam motive de mulțumire, pentru că știam că trebuia să am ceva de scris în caiet. Încercam să fiu cât mai creativă.

Am ieșit din mocirlă. Mi s-a schimbat atitudinea. După un timp, am schimbat textul. Nu mai scriam pentru ce sunt mulțumită, ci pentru ce sunt recunoscătoare.

Au venit apoi luni și zile în care îmi venea să repet întruna: ”sunt cel mai fericit om din lume”. Da, lucrurile acestea dau roade. N-am făcut doar atât, dar așa a fost primul imbold, care m-a deschis către o sumă de oportunități.

Dacă nu aș fi făcut niciun gest ca să ies din starea negativă, acele oportunități nu ar fi apărut sau, chiar dacă apăreau, eu nu aș fi avut ochi pentru ele.

Am simțit același potențial în exercițiul pe care îl propune Marie Forleo în video-ul de mai jos, pentru sfârșitul anului trecut și începutul noului an.

Sunt trei întrebări pe care ne invită să ni le punem:

1. Care este cel mai important lucru pe care l-am făcut anul trecut, pe care l-am creat, pe care l-am experimentet, lucrul cu care ne mândrim, care ne-a adus cea mai mare împlinire. Spre exemplu: că am slăbit 5 kilograme sau că am făcut o revistă de la zero, inclusiv am învățat Adobe InDesign pentru asta 😀
2. Care sunt lecțiile pe care le-am luat, ce n-am făcut deși am fi putut, ce n-a fost ok. Aici am pus pe primul loc modul inadmisibil în care mi-am neglijat blogul, cu toate că am găsit pentru asta și o listă de motive întemeiate…
3. La ce suntem dispuși să renunțăm pentru a trece mai departe, pentru a rezolva ce nu am rezolvat încă, ce eforturi dorim să facem etc. Aici e mai mult de lucru și ține mult de voința și de realismul fiecăruia să identificăm exact acele lucruri pe care chiar le vom  face, nu doar să bifăm o listă.

Așadar, ca orice metodă, poate funcționa în măsura în care omul chiar dorește să facă lucruri. Unde simt eu că este cheia succesului? În repetarea exercițiului, care îți trezește o preocupare reală.

Dacă știi că în fiecare zi ai ceva de notat, începi să fii atent de-a lungul zilei. Dacă știi că la sfârșitul acestui an va trebui să repeți acest exercițiu, s-ar putea să-ți găsești motivația când nu vrei să pierzi ceva.

Ce ați vrea să scrieți la primul punct la sfârșitul acestui an? Nu multe, exact ceea ce vă doriți cel mai tare. Poate ceva ce nu s-a rezolvat la punctul 2 de anul trecut. Ceva care chiar contează pentru voi.

Să facem acest exercițiu și să avem un an mai bun! 🙂