Ştiinţa fericirii: 5 secrete care te ajută să te reinventezi

fun_by_trimas

„Semeni un gând, culegi o faptă. Semeni o faptă, culegi un obicei. Semeni un obicei, culegi un caracter. Semeni un caracter, culegi un destin.” Dalai Lama

Când mă supăr rău, nu mai pot să respir ore în șir. Trebuie să stau în poziție verticală și să mă relaxez ca să pot să ”înghit” aerul, pentru că altfel mă sufoc. Ca să mă ajut, casc. Simt o gheară care îmi strânge inima și uneori durerea îmi iradiază pe brațul stâng. Simptome de infarct imaginar – vă asigur că la inimă n-am nimic măsurabil. Aș putea muri de supărare? Sper că nu. Dar argumentul pe care mi-l dă propriul corp mi se pare convingător: gândurile și emoțiile au efect asupra corpului fizic.

Unii fac criză de stomac când sunt nervoși, pe alții îi apucă cistita dacă le e frică – știu pe cineva care face colică biliară dacă se stresează prea mult. Ca să nu rămânem doar la nivelul unor simple observații, asemenea idei sunt susținute de sisteme spirituale din toate timpurile și tradițiile și, mai nou, știința vine și ea cu dovezi.

1 Neuronii care au ceva de împărțit se apropie

Atunci când gândim, în interiorul creierului se formează nenumărate sinapse. Ori de câte ori avem un gând, se formează o ”punte” care transportă informația între neuroni. Ce-au descoperit mai nou oamenii de știință? De fiecare dată când un impuls este declanșat, neuronii se apropie, pentru a micșora distanța pe care informația trebuie să o traverseze. Creierul își recablează propriile circuite, pentru ca sinapsele ”prietene” să poată comunica mai ușor. Aceasta este proba științifică pentru a demonstra că gândurile chiar declanșează schimbări observabile la nivel fizic. Încerc să-mi imaginez ordinul de mărime despre care vorbim și nu pot decât să mă minunez cum, în universul ăsta ale cărui dimensiuni nici nu ni le putem imagina, fiecare nanometru contează.

2 Drumul cel mai scurt este cel mai ușor

Ce urmează mai departe e și mai tulburător. Sinapsele cele mai apropiate – pentru că le activăm frecvent – încep să ne reprezinte personalitatea. Nivelul de inteligență, înzestrările, aptitudinile, gândurile uzuale formează un fel de amprentă în creier, care tinde să se activeze cel mai ușor.

Să ne imaginăm că am avea două perechi de jucători de volei. Doi dintre ei se află la distanța de 10 metri iar ceilalți, la 100 de metri. Cele două mingi, aferente fiecărei echipe, sunt aruncate în același moment și cu aceeași viteză și forță. Care dintre mingi va ajunge prima la destinație? Cea care are de parcurs doar 10 metri, evident. Ea reprezintă conexiunea dintre acele sinapse care ne dictează decizia personală și starea de spirit.

Cam așa funcționează gândurile noastre. Prin repetiție, sinapsele se apropie și formează obiceiuri care se perpetuează în timp, construindu-ne caracterul. Gândul care câștigă este acela care are cea mai mica distanță de parcurs printre sinapse.

3 Acceptare vs regret, detașare vs dorință, iubire vs frică

În acest moment, ne dăm seama că, pentru binele nostru, ar fi de dorit să ”împrietenim” sinapsele corespunzătoare unor gânduri și emoții pozitive, mult mai productive și mai plăcute. Aveați nevoie de un motiv ca să vă apucați să practicați gândirea pozitivă? Poftiți de luați. Dacă vi se pare greu și nesuferit, nu disperați. E din cauză că sinapsele dintre gândurile legate de critică și pesimism se află momentan la distanță mult prea mica, iar informația se înghesuie pe acolo în primul rând.

Nimeni n-a spus că e ușor să ne remodelăm creierul (de altfel, nici mușchii nu cresc peste noapte, și cu toate astea sunt mulți care au reușit să ajungă din obezi modele de corpuri perfecte). Și, la fel ca orice alt obicei nefast, nu se va schimba nimic până când nu înțelegem, nu acceptăm și nu ne hotărâm noi înșine că avem nevoie de această schimbare.

Am o prietenă care s-a lăsat de fumat de nu știu câte ori, ani la rând, până când a reușit cu adevărat. Ce a declanșat miracolul? Pur și simplu a înțeles într-o zi, citind dintr-o carte, de ce nu ar fi bine să continue cu acest obicei. Era o disertație despre absurdul gestului, dar a funcționat mai bine decât toate discursurile despre cancer la un loc.

Fiecare are propriile rețete, fiecare vibrează după motivațiile sale cele mai profunde. Sunt multe gânduri care nici nu ating suprafața conștientului, care se repetă din umbra și nici măcar nu știm că mișună pe-acolo, pe cărările lor bătătorite. Ceea ce știm, însă, este că putem crea alte sinapse – cu efort, dar nu e imposibil dacă chiar vrem.

4 Neuronii din curtea vecinului

Se pare că și neuronii celor din jurul nostru ne pot influența. Nouă ne pasă de ceilalți, îi simțim prin empatie. Nu rămânem nepăsători față de mesajele lor.

Când vezi pe cineva că plânge disperat la știri, nu te poți abține să nu-i înțelegi starea. Evident, o re-creezi în minte, iar creierul tău leagă aceleași conexiuni ca și când ți s-ar întâmpla ție. De aceea știrile sinistre la care ne tot uităm ne pot aduce în pragul depresiei.

De aceea mesajele pe care le primim de la cei apropiați ne marchează întreaga viață. O mama severă, care ne tot repetă cât suntem de neputincioși ne ”ajută” să creem în timp un obicei de a crede despre noi că nu suntem buni de nimic. După 20 de ani, tot ea se vaită că nu am reușit în viață.

Așa că – vorba înțeleptului – pe cei care te seacă, mai bine îi iubești de la o distanță sigură. Asta nu înseamnă să nu fii alături de un prieten care suferă sau să te îndepărtezi de cineva doar pentru că nu e în stare să gândească pozitiv. Dar ajută-l, nu-l lăsa așa.

5 Stresul te omoară, tr(u)istul adevăr

Mai există un argument. Toate stările negative, toate regretele, atașamentele față de dorințele grosiere, toate văicărelile fără rost – generează stres. Când creierul creează prea multe asemenea sinapse, sistemul imunitar este slăbit, se mărește presiunea sanguină, apare riscul de boli cardio-vasculare, obezitate și diabet.

Hormonul stresului – cortizolul, este inamicul numărul unu al stării de sănătate. Oamenii de știință explică de ani de zile că un nivel ridicat de cortizol interferează cu capacitatea de învățare și memorie, scade densitatea oaselor și crește greutatea corporală, presiunea sanguină, colesterolul rău, bolile de inimă…

De asemenea, crește riscul de depresie și boli mintale, și ne face să avem așteptări extreme de scăzute de la viață.  Sunt nu știu câte studii despre impactul negativ al pesimismului, răutății și regretelor asupra sănătății.

În concluzie: ce gândim, aceea suntem. Nu putem să dăm vina pe nimeni că suferim sau că suntem nesuferiți. Legile naturii funcționează perfect, fie că știm sau nu, fie că suntem de acord cu ele sau nu. Noi doar le descoperim, nu le inventăm. Și depinde numai de noi dacă vrem să hotărâm într-o zi să fim fericiți.

Sursa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.