4 tipuri de bărbați pe care mai bine îi lași în pace

heartsickness-428103_1280L-ai întâlnit vreodată? Și dacă da, cum ai reacționat? Poate fi un coleg de serviciu, un socru, un vecin, băiatul de la cablu care îţi face curte – poate fi orice bărbat care îți iese în cale. Dar dacă îți este iubit, adio liniște și fericire.

1 Dădăcitorul.

N-are rost să te pui cu el, el oricum știe mai bine orice. Chiar și dacă încerci să ai cu el o conversație nevinovată – cum ar fi despre vreme – tot va găsi o povață să-ți dea. Dacă plouă, te verifică dacă ai umbrelă. Și dacă n-ai, îți explică de ce n-ai nicio șansă să găsești una bună dacă nu-l asculți pe el. Dacă e frumos afară, nu va pierde ocazia să compare cu altă dată, când n-a fost. Și dacă n-ar fi fost, ai fi fost pregătită? Uite, el nu crede niciodată ce spun buletinele de știri. Și, în general, nu prea are încredere în nimeni, decât în el. Se dă mereu de exemplu, ceea ce ar trebui să faci și tu. Nu face greșeala să-i povestești cum te-ai enervat stând la coadă la poștă o oră în plus pentru un timbru de doi centimetri pătrați. O să te mai enervezi mult mai rău când o să-ți demonstreze de ce n-ai dreptate și de ce ar trebui să procedezi întotdeauna ca el.

În realitate, este profund nemulțumit de viața lui, dar n-ar recunoaște asta în veci. Ca urmare, te va folosi pe tine drept oglindă a sa. Va proiecta asupra ta toate neîmplinirile vieții sale și ți le va reproșa așa cum probabil ar trebui să și le reproșeze lui însuși.

Lecția ta, dacă dai peste un asemenea specimen. Dacă te afectează, probabil că, până la un punct, ai și tu aceeași problemă. Întreabă-te sincer unde nu ești mulțumită de tine, în ce domeniu al vieții tale ai vrea să fii altfel decât ești. Dacă îți vine să fugi, tot nu-i bine. E o formă de evitare. Reacția sănătoasă ar fi să-ți vezi de treaba ta și să-l ignori. Dacă vrei să-l scoți din filmul lui, cea mai bună strategie e să-i pui o întrebare care să-l orienteze către un tărâm mai constructiv. Dă-i ceva de făcut. Ceva la care să se gândească și care nu implică judecăți de valoare.

2 Supărăciosul.

Ferească sfântul să-l atingi într-o zonă sensibilă. Lucru dificil, pentru că la el mai toate zonele sunt sensibile. Umblă în vârful picioarelor în preajma lui. Să nu-l întrerupi, să nu-l întrebi nimic, să nu-l deranjezi cumva. Are toane. Când e drăguț și prietenos, ți-e mai mare dragul să fii pe lângă el. Parcă Universul îți zâmbește și te primește la petrecerea unde au acces doar o mână de aleși. Dar nu te bucura prea tare, că nu știi niciodată când i se pune pata. Maestru în arta torturii psihologice, emană o energie înspăimântătoare, e violent și terorist. Creierul tău începe să secrete adrenalină în valuri și intri pe modul: luptă sau fugi. Mai bine fugi. Cât mai departe. Altfel, rămâi fără tine. Genul ăsta de comportament îți subminează încrederea în sine până în punctul în care te simți complet insignifiantă. N-ai niciun rost pe lume, îți pierzi speranța că mai poate fi și pentru tine bine într-o zi.

În realitate, e incapabil de sentimente umane. Chiar dacă pare drăguț uneori, să intri în grațiile lui nu e o grație. Cine știe ce frustrări emoționale închide în el din copilărie. Vreun tată exact ca el, care l-a marcat de mic, și de schemele căruia încă nu poate să scape.

Lecția ta, dacă dai peste unul ca el. Sigur ai nevoie să ai mai multă încredere în tine. Atât de multă, încât când intră în criză, să fii capabilă să faci o glumă. Să rămâi relaxată și să-l vezi în tot ridicolul lui. Cu condiția să nu devină violent cu adevărat. Atunci, mai bine îl iubești – vorba poetului – de la o distanță sigură.

3 Văicăriciosul.

Are un deranj la stomac. Sau simte că îl ia o răceală. Dacă te apropii un pic mai tare de el, brusc îl ia somnul. Dă ochii peste cap. ”Vă rog, nu mă băgați la închisoare, rămân copii mei fără tată”. Asta după ce s-a dovedit clar că e un hoț notoriu, și chiar e condamnat pe bune. Nu suportă să fie găsit vinovat – chiar dacă este. Dacă te apuci să-i faci chiar și cel mai mic reproș, unul de bun simț, sare imediat să se apere. E atât de convins încât, dacă ești un pic mai slabă de înger, te poate face să te simți vinovată, foarte vinovată. Ajungi, după un timp, să-ți vină să-ți ceri scuze și că exiști.

Probabil că în copilărie i s-a dat prea multă importanță. O fi fost singur la părinți sau vreun odor de bătrânețe – nu știm. Cert este că s-a obișnuit să aibă dreptate și chiar nu-i pasă dacă toată lumea îl părăsește la un moment dat. Câtă vreme apare mereu cineva în fața căruia poate să fie victimă, e OK.

Lecția ta? Să nu te lași intimidată când începe să-și facă numărul. Să înveți să te pui pe tine pe primul loc în lista ta de priorități, nu pe altcineva, cu atât mai puțin pe cineva care dovedește că nu merită – ca el. Dacă vede că nu te manipulează cu textele lui obișnuite, și dacă totuși ține la tine, s-ar putea să înceapă să-și pună și el problema că nu mai are 5 ani și e timpul să se maturizeze. Oricum, tu nu te baza pe asta.

4 Lăudărosul.

”Pușca și cureaua lată, ce haiduc eram odată”… Cum a câștigat el Cântarea României la secțiunea folclor din Maramureș. Cum s-a luptat el cu doi piraţi o dată, pe vremea când era grănicer-șef. Ce antrenamente dure era capabil să suporte pe când făcea fotbal de performanță, la categoria juniori. Pe bune? Chiar nu i s-a mai întâmplat nimic interesant de atunci?

E un suflet îmbătrânit, chiar dacă poate să aibă sub 30 de ani. Nu se știe de ce, dar viața lui s-a încheiat din momentul în care a trăit în glorie. E strivit sub un complex de inferioritate pe care încearcă să-l ascundă sub o superioritate trâmbițată. Ce pueril.

Dacă te trezești în preajma lui, dă-i pace. Lasă-l în filmul lui, pentru că dacă nu-și dă seama singur, degeaba îi spui tu. Iar dacă totuși îi spui, nu obţii mai mult decât să-i dărâmi universul într-un asemenea hal încât să nu mai vrea să te vadă în viața lui. Struțului nu-i place că l-ai prins cu capul în nisip. Pai cum adică, tu nu faci la fel?

Știu. Aceste trăsături nu sunt întotdeauna atât de evidente. De multe ori apar asezonate cu calități reale, și când le descoperi, deja ești atât de atașată de personaj, încât rămâi marcată. Uneori capeți traume pentru care îți trebuie ani ca să le rezolvi, sau cu care rămâi pentru totdeauna.

Cazul fericit este acela în care personajele descrise mai sus își dau seama în ce stare jalnică se află și se hotărăsc să-și depășească condiția. Atât de rar însă, încât nici nu ştiu dacă merită menţioant.

Dar e și lecția noastră. Nici noi nu suntem perfecte. Nicio situație care ne apare în cale nu este fără rost. Cea mai puternică lecție în urma unei ciocniri cu asemenea complicați este să învățăm să știm ce vrem. Câtă vreme nu ne sunt clare prioritățile din viață, oricine ne poate trage într-o direcție pe care nu ne-o dorim. De-aia suferința e bună și necesară. Ca să ne trezim la realitate.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.