Începuturile ne dau aripi. Ne umplu de speranţă şi de dorinţa de a fi mai buni. Ne facem planuri. Liste complexe, pe categorii. Uneori le respectăm, alteori… mai greu. Oare de ce şi mai ales ce-am putea face să ne ţinem până la capăt de eforturile care ne susţin transformarea pe care ne-o dorim atât.
Biologia schimbării – să nu ne mai simţim atât de vinovaţi
Ce se întâmplă la nivel celular când încercăm să facem o schimbare în viaţa noastră? Să dezvoltăm un obicei constructiv, să scăpăm de un obicei nefast, să învăţăm ceva nou etc?
Cercetări de ultimă oră în domeniul chimiei organismului uman spun că, în acele momente, se petrec nişte fenomene semnificative. Deoarece oamenii nu le cunosc, nu au puterea să continue atunci când apar primele gânduri potrivnice.
Ce fac celulele noastre în mod normal? Unu: primesc constant informaţii şi doi: se divid constant pe ele însele. Atunci când încercăm să ne transformăm în bine, transmitem o emoţie pozitivă în corp. Care se traduce printr-un răspuns hormonal – dopamina şi serotonina însoţesc, de cele mai multe ori, entuziasmul începuturilor de tot felul.
Hormonii pe care celulele erau obişnuite să-i primească înainte erau diferiţi. Spre exemplu, cortizolul – hormonul stresului. Dacă numai asta au primit până acum, ele asta vor şi asta continuă să ceară. Dar dacă noi ne ţinem de schimbarea în bine, noile celule care se replică în continuare vor cere dopamină şi serotonină. Cum ele n-au auzit de cortizol în viaţa lor, l-ar respinge în mod natural. Adio stres!
Rezistenţa celulelor la crearea noului obicei este resimţită de noi ca o stare de neplăcere, de disconfort. Cum se traduce asta la nivelul gândurilor şi al emoţiilor? „Parcă nu prea mă simt bine”, „Chestia asta nu mi se potriveşte”, “Parcă nu sunt eu”…
Creierul AU şi creierul UAU
Creierul AU, când se confruntă cu o schimbare sau cu un obstacol, macină gânduri de genul: „nu prea mă simt bine cu chestia asta”, „nu e pentru mine”, „nu mi se potriveşte”. „De ce să mă mai chinui oricum, întotdeauna am fost aşa”, ”aşa sunt eu”.
Când avem genul ăsta de creier, ne simţim înţepeniţi, blocaţi, plictisiţi, blazaţi. Avem nevoie de siguranţă. Suntem disperaţi dacă ne scoate cineva din zona de confort.
În schimb, pe creierul UAU schimbarea îl face să gândească în termeni ca: „ce bine mă simt!”, „abia aştept să văd ce se întâmplă mai departe, ce oportunităţi vor apărea”, „învăţ atât de multe lucruri interesante la care nici nu m-aş fi gândit”.
Aici străluceşte creşterea, dezvoltarea, încrederea, aventura. Entuziasmul exploziv specific acestui tip reprezintă exact opusul stărilor legate de creierul AU.
După cum probabil v-aţi dat seama deja, putem fi AU într-un domeniu al vieţii şi UAU în altul. Acolo unde suntem UAU, reuşim transformarea şi ne ţinem de ce ne-am propus. Acolo unde suntem AU… Dumnezeu cu mila.
De la AU la UAU în 5 paşi… aproape simpli
Putem transforma creierul AU în UAU, dacă ştim câteva şmecherii. Din fericire, creierul AU e păcălibil… în felul următor:
1. Să ai o viziune clară, foarte specifică a ceea ce vrei să faci. Să nu fie nimic incert. Incertitudinea este inamicul numărul unu al creierului AU. Prin urmare, să ştii foarte clar paşii pe care ai de gând să-i urmezi în drumul tău către schimbare. Câte zile vei face un anumit regim. La ce oră te vei trezi ca să faci exerciţiile pe care ţi le doreşti. Cu ce o să te îmbraci etc. Toată această claritate îi va crea lui AU sentimentul de siguranţă atât de preţios pentru el. Pe fundalul căreia tu îţi vezi de transformarea ta.
2. Stabileşte-ţi obiective care să declanşeze acţiunea, în termenii unui comportament clar. Care este prima acţiune pe care o ai de făcut în direcţia îndeplinirii scopului dorit? Spre exemplu, dacă vrei să mergi la sală de patru ori pe săptămână, primul lucru este să te îmbraci în echipamentul de sală. Dacă vei face asta, probabilitatea să şi ieşi pe uşă în direcţia dorită este mai mare decât dacă doar ai sta şi ţi-ai imagina pe canapea cât de bine ţi-ar fi pe aparate în echipamentul respectiv. Cu ocazia asta, primeşti un strop de dopamină care te încurajează să continui ce ai început. Un alt exemplu, cu o valoare uriaşă, este să-ţi faci de cu seară lista clară a lucrurilor importante de a doua zi. Te trezeşti din start setat cu o anumită dispoziţie. Plus că ai mai multe şanse să te ţii de ce ţi-ai propus, în momentul în care vor apărea alte lucruri care să te distragă. Un minim sentiment de control, pentru liniştea lui AU.
3. Stabileşte-ţi ţeluri intermediare, prin care să-ţi oferi feedback personal. În felul acesta, îţi creşti încrederea în tine. Spre exemplu: „voi creşte numărul de execuţii de abdomene de la 5 la 20 în următoarele 2 săptămâni – adică până pe data de… trebuie să fiu capabil să ating acel număr de abdomene pe care mi le-am propus”. Asta aduce microschimbări care nu îl vor speria pe creierul AU, în cazul în care are de gând să-şi facă apariţia.
4. Creează un grup. Nu sta singur în schimbarea ta. Găseşte-ţi un prieten care să-ţi împărtăşească scopul. Un mentor. Un coach. Un grup online cu care să poţi vorbi despre ce simţi. Cineva care să te susţină sau… faţă de care să-ţi fie jenă dacă nu ai respectat deadline-ul promis.
5. Fii gata de încercări. Planifică-ţi dinainte reacţia pe care o vei avea când cineva te va îmbia cu prăjitura cu ciocolată, când tu te-ai hotărât să nu mai mănânci deloc zahăr. Fii pregătit să te trezeşti într-o zi fără niciun chef şi hotărât să renunţi. Pe ce o să te bizui atunci? Cum vei contracara amocul? Cum vei reacţiona dacă cineva îţi va da o replică prin care vei fi descurajat? Întăreşte-ţi resursele de a rezista şi de a merge mai departe, infiferent ce-ţi stă în cale.
Evident că transformările de orice fel vor aduce întotdeauna o doză de surpriză, spre încântarea creierului UAU şi clănţănirea dinţilor caraghiosului AU. Ăsta e farmecul. Mergem înainte.
Cam atât pe anul acesta. Să ne vedem – citim – cu bine şi la anul şi să ne împlinim cu succes toate visele! Vă mulţumesc că aţi fost alături de mine şi aţi făcut ca munca mea să aibă un sens!
1 comment
Multumesc! 🙂