De curând, am descoperit-o pe Hedi Hoka, o excepţională doamnă psiholog din Cluj. Tocmai a scris o carte, „Iubesc să fiu femeie – Ghidul femeii de nota 10”, la editura Sian Help (din cadrul editurii All). Am avut plăcerea să o cunosc personal, la lansarea de la Cărtureşti Verona, unde a răspuns la întrebările inspirate ale Florentinei Fântânaru timp de vreo oră şi ceva.
În urmă cu câţiva ani, a fost diagnosticată cu boala autoimună Hashimoto, supranumită şi „boala supărării”. Afectează funcţionarea glandei tiroide, care dă simptome dificile cum ar fi deteriorarea părului şi unghiilor, a pielii, guşă mărită, creşterea excesivă în greutate. Asemenea simptome dau peste cap viaţa unei femei, cu atât mai mult cu cât această boală nu se vindecă – la fel ca diabetul.
Confuntată cu boala, Hedi a fost pusă, de fapt, faţă în faţă cu ea însăşi. M-a impresionat modul în care a reuşit să-şi accepte condiţia, cu câtă graţie şi naturaleţe o ţine sub control. Când vezi o femeie cu un zâmbet fermecător, cu o energie pozitivă care te ia pe sus, care te motivează să te iubeşti necondiţionat şi să te accepţi pe tine aşa cum eşti, nici nu poţi să înţelegi că ea ar avea vreo problemă. Pare că există numai pentru a te scăpa pe tine de probleme – cum de altfel şi face, multe ore pe zi, la cabinetul ei din Cluj.
Mi s-a părut foarte interesant ce ne-a povestit despre ştiinţa fericirii – o ştiinţă nouă, care îşi ia din ce în ce mai mult avânt. Când spui „fericire”, pare destul de greu să o asociezi cu ştiinţa, e un domeniu atât de subiectiv. Dar dacă te gândeşti să studiezi şi să măsori nişte aşa numiţi parametri ai fericirii – cum ar fi hormonii care se secretă în organism atunci când o trăim – lucrurile încep să aibă sens.
Cercetările din acest domeniu arată că 40% din acţiunile pe care le faci în mod volitiv şi intenţionat sunt în stare să-ţi modifice chiar înzestrările genetice. Cu alte cuvinte, dacă începi să cultivi în mod conştient obiceiuri sănătoase, poţi să-ţi schimbi în bine inclusiv ADN-ul! Şi dacă există o genă a fericirii, de ce să nu o activăm?
Cum spuneam, am profitat de ocazie şi am întrebat-o şi eu pe Hedi câteva lucruri:
De ce este nevoie să suferim pentru ca să ne dăm seama cine suntem cu adevărat?
Nu cred că este nevoie. Că nimeni nu-şi doreşte să sufere. Dar viaţa este făcută din urcuşuri şi coborâşuri. Dacă ceva urcă, trebuie să şi coboare. Iar acele momente în care coborâm înseamnă de fapt suferinţă, sau lucrurile care nu ne plac. Avem nevoie de ele să se întâmple în viaţa noastră, pentru că ne fac să apreciem mult mai mult ulterior fericirea şi starea de bine.
(Povestea că, atunci când ceva merge bine în viaţa ei, se gândeşte să introducă ceva nou, pentru că asta înseamnă că creierul s-a obişnuit şi în curând, probabil, va începe panta descrescătoare a lucrurilor. Aşa că se apucă de ceva care nu-i place, pentru a se provoca. Întotdeauna m-au fascinat oamenii care nu se feresc de neplăcere. Neplăcerea creează slăbiciune. Este ceva de care vrem să ne ferim, ne face vulnerabili. Aşa, dacă suntem capabili să îmbrăţişăm şi neplăcerea, nu-i mai opunem rezistenţă, nu ne mai contractăm.)
Cât de mult te-a ajutat modul în care gândeşti tu să te vindeci de boala ta?
Boala autoimună Hashimoto nu poate fi vindecată. Fiind o boală autoimună, trăieşti toată viaţa cu ea, aşa cum este şi diabetul. Nu te poţi vindeca, dar există o serie de lucruri pe care poţi să le faci ca să ţii sub control totul şi să înveţi să trăieşti cu ea. Eu am învăţat să trăiesc cu ea, dar în acelaşi timp nu am ignorat aspectele medicale. Tratamentul medicamentos, tratamente alternative şi bineînţeles, aşa cum ai intuit şi tu… OK, am dobândit boala. Ce înseamnă acum, că e sfârşitul lumii? Aici se termină toate lucrurile pentru mine? Sunt oameni care au boli mult mai dificile, mult mai grave. De ce să nu apreciez ceea ce am? De ce acord atât de mare atenţie pentru ceea ce nu am? Ăsta a fost momentul în care mentalitatea şi gândirea mea s-au schimbat. Iar astăzi, de exemplu, când îmi vin la cabinet paciente cu această boală, Hashimoto, şi se plâng cât de greu le este, le las să se plângă cât pot de mult şi după aceea le spun că şi eu am, şi nu le vine să creadă, când mă văd aşa cum sunt eu acum. Şi prin asta sunt puterea exemplului. Contează enorm de mult să vezi pe cineva care a reuşit să nu aibă o sută de kilograme, a reuşit să îi crească părul. A reuşit să aibă o piele care e OK (perfectă, aş zice eu). Vezi că altcineva a putut şi zici: „hai să fac şi eu!”.
(Spunea că boala a ajutat-o cel mai mult să fie disciplinată. Disciplina îţi schimbă viaţa! Puterea exemplului ei ne spune că se poate, iar ea insistă să ne facă să înţelegem că nu e nevoie să avem o motivaţie dureroasă pentru a ne schimba viaţa aşa cum vrem, chiar acum.)
Care este cel mai important lucru pe care îl învăţăm citind această carte?
Urmând exerciţiile, cred că reuşim să ajungem să ne acceptăm pe noi aşa cum suntem. Cred că acesta e cel mai important lucru în viaţa unui om – nu numai în viaţa unei femei. Să înveţi să te accepţi necondiţionat. Acesta este mesajul cărţii mele. Ghidul femeii de nota 10 nu înseamnă cu ce fel de haine să mă îmbrac, cum să mă machiez ca să par mai atractivă… nu. O femeie de nota 10 înseamnă acea femeie care s-a acceptat pe ea. Asta poţi să înveţi din carte. Iar dacă nu ai chef să faci exerciţiile, să parcurgi fiecare capitol. Eu cred că oriunde deschizi, la orice pagină, găseşti ceva care să te inspire. Cum am scris şi în prefaţă. E o carte pe care poţi să o pui în poşetă şi care să-ţi dea aripi să zbori ca femeie.
(Sunt două exerciţii mai deosebite în carte: unul, presupune să fii singură în casă şi să te priveşti goală în oglindă, timp de 20 de minute; celălalt, să ţii un jurnal în care să-ţi notezi zilnic trei lucruri care te-au făcut fericită în ziua respectivă. Amândouă îţi schimbă viaţa.)
Hedi Hoka are un doctorat în psihologie, are experienţă academică în Olanda, Finlanda, Austria şi Germania şi este membră a Society for Coaching Psychology din Marea Britanie, a Colegiului Psihologilor din România, a International Leadership Association din SUA şi a Mindfulness Association din Marea Britanie.
1 comment