Să simţi fluturaşi în stomac, să-ţi sfârâie călcâiele, să ţi se înmoaie picioarele… Sunt o mie de expresii care definesc atracţia, pe care îţi place foarte mult să le auzi, dar mai ales să le trăieşti pe pielea ta
Cum să faci să nu se termine niciodată fiorul care te-a tras către iubitul tău la început, şi care a dat naştere atâtor amintiri de neuitat? Cum să faci ca începutul să nu se termine niciodată? Atracţia are legătură cu începutul unei relaţii. Sentimentul că nu poţi să stai locului dacă nu afli „ce este acolo” se datorează faptului că antenele tale au detectat ceva care merită cunoscut. Ceva care are potenţialul să-ţi umple o nevoie. O fiinţă cu calităţi care te fascinează. De ce nu ţine la nesfârşit? Evident, odată cunoscute misterele care te ţineau ca pe jar, nu mai ai de ce să trepidezi. În momentul acela, teoria spune că deja ar fi trebuit să începi să-l iubeşti, ca atracţia să nu-şi piardă cu totul importanţa. Dar de ce te atrage o anumită persoană şi nu alta? Teoriile sunt multiple.
Te atrage pentru că te completează.
Undeva, subtil, intuieşti că el are exact ce ţie îţi lipseşte şi împreună vă completaţi minunat. Ştii vorba: „Opuşii se atrag”. Exemple? Nenumărate. El – profesor universitar, cu diplome şi doctorat – se îndrăgosteşte şi ia de nevastă o tânără care abia şi-a terminat liceul la seral. Ea – artistă până-n vârful unghiilor, cu faimă şi adoratori – cade pradă farmecelor unui şofer de TIR. Om cumsecade, dar lipsit de subtilităţi. Cum se explică? Sunt oameni care îşi regăsesc în ceilalţi laturile ascunse ale personalităţii. Au nevoie să contrabalanseze într-un fel un domeniu din viaţa lor care îi copleşeşte.
Te atrage pentru că e exact ca tine.
Te simţi în largul tău să fii cu el, e ca şi cum te-ai vedea pe tine într-o oglindă. Te ajută pentru că, în cazul în care ai un defect, îl vezi la el imediat. Totul e să realizezi că şi tu ai ceva de corectat. Cât despre calităţi… Să fii împreună cu o persoană care îţi seamănă, ca în cazul acesta, e ca şi cum ţi-ai aduce un omagiu în fiecare zi. E posibil să ai nevoie de asta, dacă în copilărie nu ai avut parte de prea multă atenţie şi înţelegere. Într-un cuplu de acest gen, cei doi ajung să fie foarte buni prieteni, dar atracţia e destul de greu de întreţinut.
Te atrage pentru că îţi creează un climat familiar.
Nu neapărat unul armonios. De exemplu: te atrage autoritatea lui, pentru că tu ai fost crescută de un tată autoritar. Pentru tine, „normal” înseamnă să fii în umbra unei asemenea autorităţi, chiar dacă asta te face să suferi. Pur şi simplu, aşa te-ai obişnuit. Drept dovadă, te îndrăgosteşti de un bărbat la fel ca tatăl tău. Nu e obligatoriu să fie tatăl. Poate să fie mama, sau bunica, sau mătuşa… Orice persoană care ţi-a marcat copilăria. Nu numai autoritatea poate să fie trăsătura dominantă. Aşa se explică atracţiile pentru fiinţele dependente. De ce te-ai îndrăgosti de un alcoolic? Pentru că el îţi reface climatul emoţional cu care te-ai obişnuit în copilărie. Nu e o atracţie sănătoasă, pentru că suferi. În primul rând, tu ai nevoie de ajutor.
Cum să faci să dureze atracţia?
Din păcate, starea de calm între atracţie şi respingere este mai greu accesibilă pentru majoritatea oamenilor. De obicei, după ce se termină perioada de fascinaţie, încep destul de repede momentele de „nu-l mai suport!”. Brusc remarci unde-şi pune ciorapii şi nu eşti de acord, dintr-o dată şi se pare că e caraghios şi nu mai înţelegi cu ce te-a cucerit. Poţi să fii tolerantă dacă îl iubeşti – zice teoria. În practică, ai nevoie ca personalitatea ta să fie atât de dezvoltată, încât asemenea mici nimicuri să nu aibă semnificaţie pentru tine. Ai nevoie să fii centrată pe tine şi pe preocupările tale. Oamenii au nevoie de atracţii. Atunci când nu mai au parte de ele, se arată panicaţi şi intră din nou în căutare. Şi atunci ce-i de făcut ca să te atragă din nou? În cazul ideal, ar fi bine să aibă fiecare „zona” lui personală, în care să se dezvolte în continuu, să fie mereu nou pentru celălalt, şi, de fapt, pentru el însuşi. Dacă vrei să fii atractivă şi fascinantă, lucrează mereu cu tine pentru asta. Chiar dacă el nu face nimic, simplul fapt că tu te transformi, te va face să-l vezi cu alţi ochi. Şi dacă în noua ta ipostază nu mai reuşeşte să te atragă, ghinionul lui: înseamnă că n-a ţinut pasul cu tine!
Articol publicat în revista Benessere
0 comments
Multe femei cauta raspunsul la intrebarea adresata chiar la inceputul acestui articol:
Cum să faci să nu se termine niciodată fiorul care te-a tras către iubitul tău la început?
Cred ca principalul motiv care face ca aceasta “vraja” sa treaca, este monotonia. Mereu trebuie sa venim cu ceva nou in relatii. Fiecare zi trebuie vazuta ca prima zi.
povestile de dragoste se termina, de obicei, dupa cateva ejaculari. asta e riscul de a-ti construi edificiul relatiei viitoare pe un teren atat de instabil ca sexul. pe apa poti doar sa plutesti si sa inoti pentru a supravietui, un vapor lasat in voia valurilor ajunge unde vor ele.. nu apa trebuie sa miste aerul ci invers.
oare ce au in comun cei care formeaza cuplurile longevive?! nimeni nu stie indiferent cate cuvinte s-ar asterne..
…si inca ceva: cine scrie despre sentimente frumoase, ar fi bine sa se uite in spate. daca vede cârdul iubitilor, e clar ca e un ipocrit. daca vede doar o dragoste lunga, curata si frumoasa, poate scrie fara frica de a fi ridicol.
decat sa te umpli de mizeriile tuturor (chiar daca e continent, numim mizerie chiar si pofta), mai bine astepti. daca nu vine… macar esti curat.
Ambrosius, esti cam radical. Plus ca nu-ti explici conceptele ca sa le inteleaga toata lumea. Cat despre a ramane curat… Decat o foaie goala toata viata, mai bine cu stersaturi, dar macar am scris ceva pe ea. Cum ai putea sa inveti ceva despre sentimente fara sa te arunci in valtoarea lor macar o data? Doar nu pornesti cumva de la premisa ca esti perfect?
nu sunt radical. si nici perfect. si nici concepte nu am. gandesc liber.
darurile tale naturale (nu ale tale, in general), pentru care nu ai miscat un pai, se potrivesc unor goluri, sau unor plinuri ale altcuiva. ..si invers: ale altcuiva, la tine. asta e atractia. chestia cu ”macar am scris ceva pe ea” este sinonima cu ”decat sa nu fac nimic, mai bine gresesc” sau cum spun unii din india ”mai buna actiunea decat non-actiunea” si justifica ”pofta de viata” al celor care nu-si pot tine hainele pe ei. personal. mi se pare o chestiune perversa sa gusti ca sa arunci sau sa atragi ca sa parasesti. cine spune si unde ca poti folosi atractia doar ca sa iti umpli viata?! nu poate fi traita altfel decat experimentand legile atractiei, ale magnetismului animal? de ce ii pasa mai mult lui dumnezeu: ca nu reusesti sa te smulgi din magnetism sau ca nu vrei sa-l cunosti?
Recomand o carte care patrunde foarte bine in conceptia relatiilor dintre barbati si femei, o lectura inedita si placuta. Aici este trailerul ei
https://www.youtube.com/watch?v=sy-caFwiCf4
si aici este linkul de unde poate fi cumparata
http://www.elefant.ro/carti/fictiune/literatura-romana/literatura-romana-contemporana/natasa-barbatii-si-psihanalistul-233864.html