Ce te impresionează la el?

Matthew Macfadyen som Mr. Darcy og Keira Knightley som Elizabeth Bennet i Stolthet og fordom

Dacă ar trebui să enumeri calităţile pe care ai vrea să le aibă, în viziunea ta, un bărbat, ce ai spune? Frumos, deştept, cu simţul umorului, responsabil? Să aibă ochi albaştri sau căprui? Să aibă părul lung pe umeri sau să fie ras pe cap? Dacă ai avea de ales dintr-o mare de oameni, ce anume ţi-ar atrage atenţia?

De cele mai multe ori, iubirea care te „loveşte” nu ţine cont de nicio clasificare de genul acesta. Nu poţi să-ţi alegi partenerul de viaţă la fel cum îţi faci cumpărăturile într-un supermarket. Nu există calităţi „la pachet”. Îţi plăceau bruneţii? Ghinion – te-ai îndrăgostit de un blond. Te dau pe spate tipii super serioşi? Ei bine, cel care – nu se ştie prin ce mister – ţi-a răpit inima, e un glumeţ. De ce se petrece aşa?

 Te vezi în toată lumea

Există multe teorii despre cum se declanşează iubirea, deşi majoritatea celor care au studiat-o au căzut de acord că esenţa ei ne scapă, oricât de mult am analiza-o. Să încercăm, totuşi, să înţelegem un mecanism. Dacă îţi pui ocheari roz la ochi, totul îţi va apărea în această culoare. Există un aforism care spune că „Omul vede lumea prin prisma propriei sale perversităţi”. Să nu mergem, însă, atât de departe. E de ajuns să observăm că o fiinţă care e mai mereu stăpânită de frică, va găsi peste tot în jur motive să se teamă. La fel, o fiinţă pusă pe şotii, va găsi mereu ocazii să glumească şi să menţină starea de bucurie în ea însăşi şi în jurul ei. Obişnuim să credem că şi ceilalţi văd lumea la fel ca noi.

Trăim într-o poveste care are sens – dar numai pentru noi. Şi ca să se menţină coerenţa, întâlnim cel mai adesea persoane asemănătoare, care ne confirmă viziunea. Dacă nu se întâmplă aşa, vom avea nevoie să ripostăm. Vom avea motive de stres. Conform cu această teorie, cei de care ne îndrăgostim seamănă leit cu noi înşine. De aceea te fascinează, pentru că te regăseşti în el. Dar ce te faci când sentimentul îţi înşeală aşteptările? Când tu erai convinsă că îţi plac bruneţii şi te-ai îndrăgostit de un blond? Uneori există o diferenţă mare între ceea ce ne închipuim că suntem şi ceea ce suntem în realitate. De aceea iubirea este o cale bună pentru a ne autocunoaşte.

 „Contrariile” se atrag

Are sens să spui asta când tocmai ai descoperit că te îndrăgosteşti de tine – proiectată în ceilalţi? Ei bine, sunt părţi din noi înşine care nu ne plac, de aceea le ţinem „ascunse”. De exemplu: ai avut probleme cu punctualitatea. Ca un făcut, te trezeşti că te-ai îndrăgostit de cel mai aiurit om cu putinţă! Nu e în stare să ajungă niciodată la timp undeva. Poate că tu ai depăşit deja problema şi acum chiar trebuie să faci eforturi ca să-ţi aminteşti când ai întârziat ultima oară. Totuşi, dacă te deranjează că el are acest defect, gândeşte-te bine dacă nu cumva mai există situaţii în care nu ţii cont de ora fixă. De obicei, defectele celor pe care îi iubim ne deranjează numai în măsura în care şi noi le avem. Dacă te înfurii că el e dezordonat, nu cumva există un domeniu în viaţa ta în care şi tu eşti neglijentă? În momentul în care ţi-ai acceptat la tine un defect, îl accepţi mai uşor şi din partea celorlalţi. Şi iată cum „contrarul” se dovedeşte a fi „asemănător”.

 968full-matthew-macfadyen

Cu ce te-a dat pe spate?

Dacă te plictiseşti să te uiţi la „Star Wars”, dar nici nu-ţi dai seama când trece timpul la „Sex and the City”, află – în cazul în care nu ai făcut-o deja – că pentru el e tocmai pe dos. E clar că există nişte deosebiri fundamentale între bărbaţi şi femei, care fac ca lucrurile asemănătoare care îţi plac la el să apară într-o lumină diferită, chiar complementară. Practic, ai nevoie să simţi că tu şi cu el formaţi împreună un întreg. Atunci cum rămâne cu asemănările? În fiecare din noi există şi calităţi feminine, şi masculine – psihologic vorbind. Numai că bărbaţii sunt mai raţionali, mai înclinaţi către acţiune, mai atraşi de putere şi competiţe, iar femeile sunt mai emoţionale, mai atrase de comunicare şi de înţelegere. Asta nu înseamnă că nu există şi femei care au psihicul unui bărbat – şi invers. Multe femei sunt acum independente şi curajoase, şi nu mai au nevoie de umărul protector al unui bărbat. Dar le-ar plăcea ca „el” să le înţeleagă. Să fie calitatea feminină care îşi cere drepturile?

Unde sunt bărbaţii de altă dată?

Majoritatea femeilor sunt de acord că un strop de romantism nu-l strică niciodată pe un bărbat. Să-ţi deschidă uşa când intri undeva, să te surpindă din când în când cu o floare. Să-ţi ofere locul în troleibuz şi să te asculte atunci când vorbeşti. Mult. Don Juan, dacă îşi găseşte întruchiparea în vreun bărbat actual, are (din nou) numai de câştigat: toate femeile vor să-l aibă. Şi aici intervine o problemă: chiar ai vrea să fii cu cineva după care jinduiesc toate? Arhetipul amantului are numai calităţi şi acest singur defect. Şi atunci începi să te reorientezi. Accepţi şi unele defecte, mai strângi şi câte-o şosetă – că deh, nimeni nu-i perfect. Ai grijă să nu cazi în extrema cealaltă, să devii sclava unui om plin de defecte numai ca să nu rămâi singură. Dacă l-ai pus pe piedestal şi el nu merită, e clar că tot la o problemă din tine trebuie să te gândeşti. Dacă te impresionează cineva care te pune în situaţii neplăcute, înseamnă că stima ta de sine e mică de tot. Ai curajul să crezi că meriţi tot ce e mai bun. Ai curajul să refuzi acele situaţii şi sigur vei primi ceva mai bun.

 A fi sau a nu fi perfect

Să revenim la prototipul bărbatului pe care majoritatea femeilor l-ar vota. „Frumos, deştept, cu simţul umorului, responsabil”. Dar, dacă e prea frumos, ai grijă să nu-ţi eclipseze propria frumuseţe. Dacă e prea deştept, să nu te intimideze – probabilitatea să fie şi mândru de asta e foarte mare. Dacă are simţul umorului de-a dreptul proeminent, să nu aibă tendinţa să ia lucrurile în uşor. Iar dacă e prea responsabil, vezi să nu începi să simţi că trăieşti cu un tată exigent. Femeile visează la calităţi ale bărbatului ideal, dar cel mai important este ca partenerul tău de viaţă să te facă să te simţi deosebită, să simţi că eşti unică pentru el, să-ţi acorde libertatea de a fi tu însăţi – iar el să aibă acelaşi sentiment.

Articol publicat în revista Benessere.
0 comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

You May Also Like