De fiecare dată când trebuie să-mi iau deodorant, mă învârt fără rost printre rafturi minute în şir. Dacă îmi place mirosul, nu-mi place eticheta. Şi de obicei, la etichetă mă împotmolesc. Pentru că toate conţin substanţe de care mai degrabă m-aş feri.
Triclosanul in combinatie cu apa de la robinet formeaza o dioxina, adica o substanta extrem de toxica si cancerigena, insa efectele sunt resimtite abia dupa multi ani de utilizare a produselor care îl conţin. De asemenea, triclosanul, fiind o substanta pesticida, intoxica organismul si se elimina destul de greu din acesta, avand efecte nocive asupra intregului sistem functional al corpului – mai multe aici.
Aluminiul este un alt compus controversat din deodorante. Cercetatorii de la Universitatea Reading din Marea Britanie au depistat urme de clorhidrat de aluminiu în tumorile de sân ale unor femei care folosesc deodorant. De atunci s-au făcut sute de cercetări care au arătat că astfel de compuşi pot fi periculoşi. Cele mai simple afecţiuni depistate sunt dermatitele de contact (mai multe aici). La cât de prosperă este – sau doreşte să fie – industria cosmetică, evident că vom găsi mii de dezminţiri cum că nu-i chiar aşa, dar pentru mine controversa e de ajuns ca să mă apuce îndoielile.
La fel şi cu parabenii. În interiorul organismului, parabenii se comporta ca si propriii nostri hormoni (estrogenul), perturband astfel sistemul endocrin (hipotalamusul, ovarele, tiroida). Sigur ca actiunea lor este relativ slaba, insa acumulat in timp ea devine amenintatoare. Parabenii au fost identificati in laptele de mama si in tumorile mamare. In anul 2004, oamenii de stiinta britanici au descoperit parabeni se alfau in tumorile mamare a 19 din 20 femei supuse studiului (mai multe aici). Da, încă mai am cosmetice cu parabeni, dar mă străduiesc, pe cât posibil, le elimin. Dacă tot există alternative, de ce să nu le folosim.
Nu mai zic de ftalaţi, sulfaţi, amine, formaldehide, propilen glicol – şi ce-or mai fi ele, că nu mă pricep să le spun pe nume. Am căutat produse fără ingrediente chimice, şi găsesc din ce în ce mai multe în magazinele naturiste. În privinţa deodorantelor, după ce am încercat varianta cu cristal sau piatră de alaun, care nu a avut nici pe departe efectul scontat, am descoperit deodorantul de la Favisan.
Ştiu, sună de parcă m-ar fi plătit, şi chiar îi rog frumos să o faca. Sau măcar să-mi facă stoc :). Eu am cerut un deodorant natural la magazinul de plăntuţe de la piaţă, vânzătoarea mi-a arătat mai multe şi eu am ales după miros. Conţine salvie şi verbină, precum şi un pic de alcool şi acidum salicylicum, zinc şi apă. Ţine toată ziua şi îmi dă o senzaţie de… prospeţime. Nicio substanţă periculoasă, efect super. Şi probabil mai sunt o mulţime, nu-mi imaginez că numai Favisan face de-astea. Am de gând să le mai încerc. Nu ştiu de ce nu investesc şi companiile de produse naturiste mai mult în reclame. Decât toate chimicalele alea, mai bine ceva simplu şi eficient.