Mulţi cred că nici nu contează să răspunzi la o asemenea întrebare. În definitiv, continui să exişti şi să trăieşti bine-mersi în fiecare zi, şi fără să ai nevoie de răspunsuri metafizice. Dar această întrebare deschide mult mai multe posibilităţi decât pare la prima vedere.
Această întrebare te ajută să te dezvolţi cu adevărat. Te evaluează corect. Din ce în ce mai adânc, până în profunzimile sufletului după care tânjeşti, chiar şi atunci când nu-ţi dai seama după ce tânjeşti de fapt.
Poţi să începi cu un răspuns simplu: sunt Cutare, am atâţia ani, mă ocup cu o anumită treabă în majoritatea timpului. Gândurile mele preponderente sunt… astea. Emoţiile pe care le trăiesc cel mai des sunt… Am mai mereu starea… care-o fi ea. Şi uite-aşa am creat un tablou al unei persoane, cât de cât aproape de realitate.
Poţi să verifici dacă ai făcut acest exerciţiu corect. Spune descrierea ta unei fiinţe apropiate, care te cunoaşte foarte bine. Dacă ea va fi de acord, e în regulă. Înseamnă că te cunoşti măcar puţin. Dacă nu, faci aceeaşi greşeală pe care o fac foarte mulţi: spun despre ei cum şi-ar dori să fie, nu cum sunt efectiv.
Partea proastă este că se şi poartă ca şi când deja ar fi aşa cum îşi doresc. Dau sfaturi “înţelepte” celor care încă nu au ajuns la acel “nivel”. Sfaturi care, din păcate, nu sunt acoperite de propriul lor comportament. Dau sfaturi despre cum să slăbeşti şi ei au o sută de kile.
Dar „exemplul personal nu este principalul mijloc de a-i influenta pe altii. Este singurul mijloc.” – spune Albert Schweitzer. O femeie l-a dus pe fiul sau la Mahatma Gandhi, care a întrebat-o ce doreste. „As vrea sa-l faci sa nu mai manânce zahar, a spus femeia.”
„Adu-mi baiatul înapoi peste doua saptamâni”, a replicat Gandhi. Doua saptamâni mai târziu, femeia s-a întors împreuna cu fiul ei. Gandhi s-a uitat la baiat si a spus: „Nu mai mânca zahar!”
Surprinsa, femeia a întrebat: „De ce a trebuit sa astept doua saptamâni ca sa spui asta?”
„În urma cu doua saptamâni, eu înca mai mâncam zahar”, i-a raspuns Gandhi.
Aşadar, cât de bine te cunoşti cu adevărat? Ia lista cu întrebări şi răspunde sincer:
- Cum te numeşti? Ce vârstă ai?
- Cu ce te ocupi în cea mai mare parte a timpului dintr-o zi?
- La ce te gândeşti cel mai des?
- Care sunt emoţiile pe care le trăieşti mai mereu?
- Ce stări ai în fiecare zi?
Mai fă una în care răspunzi aşa cum ai vrea de fapt să fii. Observă diferenţele, lucrează asupra lor. Adaugă şi alte întrebări care contează pentru tine. Descrie cu sinceritate persoana care se conturează din aceste răspunsuri, cât mai obiectiv.
Ştiu, sunt mulţi care vor spune că metoda asta e o prostie, pentru că răspunsul la întrebarea “Cine sunt eu?” nu se dă în cuvinte. Pentru un răspuns real la această întrebare trebuie să meditezi aşa cum ne învaţă Ramana. Pentru că adevărul este că suntem fiinţe de origine divină, înzestraţi cu un Sine Suprem nemuritor, scânteie din Dumnezeu.
Dar dacă acest răspuns nu ţi se revelează din străfunduri, dacă nu îl trăieşti cu adevărat, are exact aceeaşi valoare cu lucrurile pe care ţi le închipui despre tine. Chiar şi acest răspuns trebuie dovedit prin fapte. Lista de întrebări funcţionează şi pentru o fiinţă cu sinele revelat.
Prin răspunsurile pe care le va da, sau prin tăcerea autentică pe care va simţi să o păstreze, va dovedi cine este. Aşadar, tu ştii cine eşti cu adevărat?
1 comment