Cocoşul sau găina? – Cine cântă mai tare în cuplu?

Ne disputăm rolurile principale în cuplu de când lumea, mai ales după ce se termină luna de miere. Şi deşi bătălia e fascinantă, parcă tot ne dorim în taină să revenim la momentele în care amândoi scoteam minunate triluri la unison.

Polaritatea cocoş-găină se dezvăluie în mod neaşteptat în tradiţia chineză, prin conceptele de yin şi yang. În principiu, chinezii spun că absolut tot ce există în univers are o anumită polaritate, plus sau minus, yang sau yin. Nici materialiştii nu pot să comenteze, de vreme ce până şi cele mai mici particule sunt încărcate cu sarcini electrice pozitive sau negative.

Dar să revenim în bătătura chinezească. Lumea există la modul vizibil tocmai datorită acestui joc al polarităţilor. Dacă lucrurile nu ar fi când yin, când yang, nu ar fi posibilă mişcarea şi transformarea, totul ar fi nemişcat şi nemanifestat. Şi să nu vă imaginaţi că yin şi yang rămân bătute în cuie. Acelaşi lucru poate fi yin sau yang în raport cu altele. Spre exemplu, apa este yin prin definiţie, dar dacă o găsim sub forma unei cascade furtunoase spunem că este yang. Grâul este yang, dar după ce încolţeşte devine yin. Şi tot aşa.

În general, yinul reprezintă tot ceea ce este liniştit, receptiv, înţelegător, învăluitor, umbrit, calm. Simboluri prin definiţie yin sunt luna şi apa. Yangul este dinamic, activ, uneori chiar agresiv, puternic, intens. Simbolizat prin soare şi foc. Să vedem cum putem descoperi această dinamică a yinului şi yangului într-un cuplu.

Evident că în esenţă femeia este yin, iar bărbatul yang. Numai că aceste polarităţi se regăsesc şi în fiecare dintre cei doi, în moduri diferite. Spre exemplu, o femeie este yang la nivel mental, pe când bărbatul este yin. Iar la nivelul sexual, bărbatul este yang – activ, iar femeia – yin, pasivă. Arhetipal, bărbatul determină sexualitatea într-un cuplu, iar femeia ideile şi concepţiile.

Aşa se explică de ce bărbaţii sunt vizuali şi îşi aleg partenera în funcţie de cum arată, mai precis de cât sex appeal emană, din punctul lor de vedere. Şi tot aşa se explică de ce femeile au nevoie de interacţiune emoţională şi mentală. Orice femeie ştie că n-o să ajungă să aibă o relaţie intimă împlinitoare cu un bărbat care nu o ascultă şi nu o înţelege – adică nu reacţionează potrivit pe nivelul pe care ea este activă.

Ce trebuie să aibă grijă femeile este că mintea şi convingerile lor determină atmosfera în cuplu. S-a demonstrat ştiinţific că o femeie mulţumită este garanţia unei relaţii împlinite. Şi dacă vrem să fim fericite, nu trebuie să aşteptăm ca bărbatul să facă ceva. Avem, cum s-ar spune, „butoanele” la noi.

Mai mult decât atât, o femeie poate determina modul de a gândi al iubitului ei. Dacă ea gândeşte despre iubitul ei că e mototol şi netrebnic, există o probabilitate mare ca el să devină astfel. Pentru că mentalul ei e foarte puternic. Şi apoi tot ea va fi nemulţumită, deşi şi-a dat toată silinţa pentru a se ajunge aici. Există şi situaţia inversă, în care ea îl vede minunat şi extraordinar, şi reuşeşte să-l transforme din bestie în prinţ – asta ca să nu cumva să se creadă că mintea feminină nu e în stare de minuni.

În ceea ce priveşte sexualitatea în cuplu, bărbatul va da tonul. Dacă el este foarte senzual şi dezinhibat, la fel va deveni şi ea. Dacă el este mai conservator, e puţin probabil să-i vină ideea să iasă din poziţia misionarului. Noroc ca ea e mai puternică la capitolul idei 🙂

Dacă o femeie vrea morţiş să se certe cu iubitul ei, probabilitatea ca ea să-l atragă în jocul ei nefast este foarte mare – pentru că ea e activă la nivel mental. În schimb, dacă bărbatul este cel care vrea scandal şi ea nu vrea, ea poate să îi dea o replică fâşneaţă care să dezamorseze conflictul într-o secundă. La fel, dacă el vrea morţiş să facă dragoste, ea nu prea are de ales – pentru simplul motiv că organul erect (yang) e la el. De-aia nici nu vorbim despre bărbaţi violaţi, ci mai ales despre femei violate.

Dar cum atât femeile cât şi bărbaţii sunt alcătuiţi din părţi care pot fi la rândul lor când yin, când yang, generalizările nu sunt niciodată întru totul valabile. Toată lumea ştie că o femeie poate fi foarte convingătoare la capitolul erotic, la fel cum un bărbat inteligent ştie ce replică să-i dea iubitei ca s-o calmeze oricât ar fi de „inflamată”.

Faptul că în general bărbaţii sunt mai inteligenţi decât femeile este unul dovedit cu vârf şi îndesat. Genul de inteligenţă feminină este mai mult conex cu intuiţia şi cu o anumită putere de convingere – să-i zicem inteligenţă emoţională – care este în stare să-l facă pe cel mai inteligent bărbat să acţioneze stupid, dacă respectiva femeie nu are intenţii bune.

Aşa cum puterea de a convinge poate avea efecte nefaste în mâinile (sau mintea) unei femei care nu are o orientare sănătoasă, la fel şi puterea de a începe o interacţiune sexuală în mâinile (sau penisul) unui bărbat care nu se poate controla naşte „monştri”… datorită frustrării.

Aşadar, cine cântă mai tare? Depinde pe ce nivel vorbim. Şi până la urmă contează melodia. Cum e dansul. Să fie pasul la unison. Să fie piruetele complete şi fiecare să se ridice cât de sus şi-a dorit… sau chiar mai mult.