Cui îi e ruşine de Tantra?

sexy_couple_in_bed

În societatea noastră, mulţi au fost condiţionaţi încă de la o vârstă fragedă să-şi privească trupurile, sexualitatea şi plăcerea ca pe ceva greşit, ceva de care să le fie ruşine sau pur şi simplu ca pe lucruri despre care nu se vorbeşte.

Societatea pare să accepte doar câteva contexte pentru a discuta despre sexualitate în mod legitim: cel medical, cel religios, şi cel ce aparţine unui domeniu impur, respingător.

Cum sexualitatea tantrică nu se încadrează nici în cel religios, nici în cel medical, nu-i rămâne decât să fie inclusă în mod automat în cel lipsit de orice decenţă, prin urmare ne stânjeneşte.

În acest moment, contextul social nu ne permite să considerăm că plăcerea şi vindecarea sexuală sunt părţi importante ale stării de sănătate şi de bine, şi cu atât mai puţin nu sunt văzute ca făcând parte dintr-un plan adecvat de lucru cu disfuncţiile sexuale.

Societatea noastră nici măcar nu preţuieşte sexualitatea şi nu înţelege plăcerea ca o celebrare a umanităţii, aşa cum ar trebui.

Unii ar putea să creadă că tantra este practicată doar de persoane iluminate, sau doar de către cei care au atins un nivel de profunzime pe o cale spirituală. Nimic mai departe de adevăr: oricine are abilitatea de a se pune în legătură cu propria lui energie, precum şi cu energia universală.

Un alt motiv pentru care oamenii s-ar putea simţi stânjeniţi faţă de tantra este acela că au o stimă de sine sexuală scăzută. Cei mai mulţi nu-şi dau seama de asta, chiar dacă efectele ei penetrează şi le afectează toate domeniile vieţii.

În perioada copilăriei începem să ne dezvoltăm această stimă de sine sexuală, care afectează felul în care ne vedem pe noi înşine din punct de vedere sexual. Învăţăm valorile sexuale din mediul social în care ne aflăm – părinţi şi familie, media, şcoală, televiziune şi religie.

Valorile şi atitudinile noastre sexuale ne determină comportamentul şi ne conduc, şi tot ele ne fac să-i judecăm pe aceia care se comportă altfel decât am fost învăţaţi să credem că este potrivit sau greşit în copilărie.

Cu alte cuvinte, ne folosim de interpretările din copilărie pentru a determina modul în care acţionăm în viaţa adultă, astfel că e firesc să ne stânjenească tantra, de vreme ce este în afara atitudinilor şi valorilor sexuale pe care le-am învăţat.

 Unii oameni reuşesc să-şi depăşească multe din condiţionări, dar chiar dacă sunt mult mai liberi, nu ajung niciodată să se relaxeze cu adevărat şi să-şi experimenteze propriul corp într-o manieră sănătoasă şi erotică, atingând gama completă a expresiei sexuale de sine.

Multe femei trăiesc îndeplinindu-şi rolurile de mamă şi soţie, suferind în tăcere, într-o depresie cronică a mediocrităţii. Mă întristează uneori să aud cât de multe femei nici măcar nu s-au apropiat de a-şi atinge potenţialul sexual în toată deplinătatea sa, unele neavând niciodată un orgasm.

Îşi spun lor însele că sunt fericite cu viaţa lor, că sunt mulţumite că partenerul lor e satisfăcut, poate crezând că asta e de ajuns pentru ele.

Dar în adâncul sufletului lor, dacă sunt oneste cu ele însele, ştiu că se autoabandonează şi probabil că simt un profund sentiment de pierdere din cauză că nu s-au apropiat niciodată de o experienţă spirituală prin intermediul sexualităţii, neînţelegându-şi niciodată minunata putere ce zace adormită, ca o pasăre măiastră care nu a zburat niciodată.

Odată cu conştiinţa, se trezeşte şi puterea de a alege, şi odată ce oamenii realizează că experienţa lor de viaţă este în mod esenţial autocreată, vor avea şi puterea de a alege.

Fragment din articolul lui Andrew Barnes: What is Tantra Sex?

Despre Andrew Barnes şi workshopurile lui în România afli mai multe aici şi aici.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

You May Also Like