puteredefemeieArticol preluat de pe entuziasm.ro
Am o clientă care mi-a adus aminte că oamenii se împiedică de probleme mici, dar când durerea e prea mare și nu obțin nimic de pe urma ei, acționează imediat pentru a schimba situația.
Am primit permisiunea ei de a posta pe scurt povestea ei, să învățăm împreună ceva de aici.
Are 37 de ani. A venit la mine pentru că se simțea tristă în marea parte a timpului. Soțul ei avea o amanta, ea știa asta, dar zicea că oricum nici ea nu îl mai iubește de mult, doar că a decis să rămână împreuna pentru fetița lor de șase ani și mai ales, pentru că ea nu avea unde să se ducă și nici nu câștiga vreun venit.
Se simțea închisă într-o colovie de unde nu vedea nicio portiță, însă cu fiecare resursă ce o descoperea în ea, mai găsea și o scuză să rămână în aceiași situație.
Într-o zi a recunoscut că nu vrea să fie ajutată, ci să aibă unde să vină să plângă, pentru că situația ei era deosebită și era convinsă că nimeni nu a mai trecut prin asta.
Beneficiul ei major era mila vecinelor ei. Se adunau toate la o cafea și o compătimeau spunându-i cât de puternică e pentru că stă într-o situație mizerabilă doar pentru fetiță. Ea se simțea mai bine de îndată ce primea compasiunea ce o hrănea.
“Sursa nemultumirii noastre sunt problemele mici. Oamenii nu se impiedica de munti, ci de pietre.”
La distanță de șapte luni, soțul ei i-a dat să semneze actele de divorț și a anunțat-o că și-au pierdut apartamentul pentru că a pariat pe el la un joc de noroc. Acest moment a coincis cu îmbolnăvirea fetiței lor. Așa că a rămas singură, pe străzi, cu un copil mic care avea o infecție la plămâni.
A cumpărat un ziar și a căutat un loc de muncă în curățenie sau îngrijire de vârstnici, care cerea regim intern- adică să doarmă acolo.
A primit multe refuzuri pentru că avea un copil după ea, însă într-un final, o doamnă a fost impresionată de povestea ei și a acceptat să o angajeze ca menajeră și să-i gătească, în schimbul unui pat și mâncare, plus ceva bănuți.
“M-am săturat!”
A venit la mine precum un vulcan, mi-a spus ce a pățit, apoi a zis așa:
“Nu am bani acum să vă dau, dar vă voi răsplăti, însă acum vreau și știu că pot să schimb ceva la mine. Fetița mea merită o mama puternică și acum nu am altceva de ales. M-am săturat să-mi ling rănile, vreau să mă vindec! Vreau să fiu sănătoasă mental, emoțional și fizic și vreau…să am afacerea mea. Să nu mai depind niciodată de niciun bărbat. Aaaa…și vreau să-l iert pe bărbatu-meu. Și pe mine.”
A vorbit aproximativ jumătate de oră, plină de nervi, spunându-mi ce vrea și că nu se va lăsa până nu va obține tot ce-și dorește. Furia ei era constructivă, pentru că era acum orientată spre schimbare. Era o stare de saturație în care a spus GATA! și de la capăt.
A luat-o de la zero
Muncea de dimineața până seara și era dedicata 100% muncii ei. Până și vasele, le spăla cu pasiune și cânta în timp ce trăbăluia prin casă.
A cerut salariul în avans pe patru luni și s-a înscris la facultate, apoi a început să facă felicitări și mărțișoare pe care plănuia să le vândă.
Noi ne întâlneam în fiecare sâmbătă și cu fiecare săptămână ce trecea, era alta. Nu e meritul meu, însă ea a depus un efort cu siguranță și datorită ei transformarea a fost profundă.
În timp ce gătea, asculta audiobook-uri, când își ducea fetița la grădiniță, pe autobus citea. Când stătea la coadă să plătească facturi, citea. În baie citea. În timpul când era liberă, fie și cinci minute, avea în mână o carte sau un curs de la facultate.
Și a reușit
A trecut un an de la data în care ea a venit furioasă și hotărâtă să-și vindece rănile și să schimbe ceva, iar de o lună locuiește singură cu fetița ei (în chirie deocamdată)-și-a adunat banii din felicitările vândute, e în anul doi la facultate și primește bursă.
Și-a deschis un magazin de bijuterii făcute de mânuța ei, felicitări personalizate și pietre semi-prețioase. Astăzi a văzut primul profit din pasiunea ei și m-a sunat încântată. Astăzi plângea de fericire, nu de neputință.
În curând își va face și un site cu lucrurile făcute de ea și atunci vă voi da un link.
Atitudinea e cea care face diferența
Ce vreau să învățăm din această poveste este că ceea ce contează cu adevărat când ai o problemă, este atitudinea ta.
Femeia asta nu a văzut că are o problemă din care nu poate ieși, nu s-a întrebat dacă se poate să schimbe ceva, ci a întrebat CUM SE POATE SĂ SCHIMBE EA CEVA? Pe tot parcursul drumului și-a păstrat încrederea, veselia, atitudinea de învingătoare. De-asta a reușit și astăzi dansa de fericire în magazinul ei.
Obstacol? Sau scuză?
Când ești disperat să ieși dintr-o situație, nu mai ai de ales decât să fii puternic. Orice obstacol ai în cale, poți să-i faci față, cu atitudinea potrivită.
Nu aștepta furtuna
De cele mai multe ori, facem schimbări atunci când durerea e prea mare. Pentru că nu mai avem de ales. Și culmea e că înjurăm viața că ne-a scos din zona de confort, când dușul ei rece a fost modalitatea de a ne împinge spre ceva mai bun.
Să nu mai așteptăm dușuri reci. Să acționăm acum, cu încrederea că orice ar fi și oricât ne-ar lua vom reuși! Să căutăm să ne vindecăm rănile, pentru că auto-compătimirea nu ne ajută și mai bine să facem o schimbare în noi înșine, înainte de a pretinde ceva de la viață.
Indiferent cine ești, ce vârstă ai, cu ce te ocupi și care sunt temerile tale, și tu poți reuși ceea ce-ți propui. Doar acționează cu determinarea unui vulcan și gândește măreț!
Eliberează-te din colivie! Meriți să fii liber, să trăiești frumos și să ai o viață împlinită.
Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm
puteredefemeie
