Vorbeşte-mi ca să-ţi spun câţi ani ai

Pomul se cunoaşte după roade, omul după fapte şi vârsta femeii după ceea ce o interesează.

Dacă în privinţa vârstei biologice ştiinţa a inventat mii de trucuri, anii sufletului ies la iveală odată cu fiecare cuvânt pe care îl rosteşti. Şi nu sunt puţine – pentru că după cum se ştie, o femeie are nevoie să rostească zeci de de mii de cuvinte pe zi – cam dublu faţă de câte spune un bărbat.

Pentru o ureche  ageră şi o minte trează, e foarte uşor să-şi dea seama câţi ani are o femeie. Sigur că lucrurile nu sunt bătute în cuie, dar… E puţin probabil ca adolescentele să vorbească despre altceva mai mult decât despre băieţi. Şi despre hăinuţe – dar asta numai pentru a se pune şi mai mult în valoare, în scopul de a fi observate tot de ei. Preocuparea pentru înfăţişare devine şi mai pregnantă pe la mijlocul anilor 20, când apar din ce în ce mai mult în propoziţie  şi subiectele legate de carieră. După 30 de ani, femeile încep să fie interesate de a-şi întemeia o familie, ceasul biologic îşi spune cuvântul. Bebeluşul este următorul subiect favorit, precum şi tot ce se leagă de el: cele mai bune reţete pentru a-l hrăni, cele mai bune bone, grădiniţe, şcoli etc. În cazul în care femeia este singură, începe să fie interesată de achiziţionarea unui animal de companie sau ar vrea să  facă din gătit, grădinărit, curăţenie în casă şamd – o artă. În jurul vârstei de 40 de ani, femeile discută despre operaţii estetice, suplimente alimentare şi reţete magice anti-îmbătrânire. Pe la 50 de ani, puţine mai sunt cele interesate de ceva pentru ele însele. Devin mame prin excelenţă, se dedică trup şi suflet copilului, soţului, profesiei – totul pentru altcineva, dar nu pentru sine. Spre 65 de ani, majoritatea se vaită neîncetat de dureri de şale, cap, mâini, picioare, inimă, ficat, rinichi, stomac, dinţi…. şi aşa mai departe. Mai încolo, le admir pe acele femei cu care mai poţi purta o conversaţie interesantă. No offense, dar “pe vremea mea…” şi “dacă aş avea frumuseţea de atunci şi mintea de acum” nu sunt întru totul subiecte care pun în valoare o femeie.

Mai este şi o zicală care spune că “Oamenii inteligenţi discută despre idei, oamenii mediocri despre evenimente iar oamenii proşti despre alţi oameni.” Mi se pare o abordare interesantă pentru o femeie să-şi modeleze vârsta în funcţie de preocupări, şi implicit de lucrurile despre care vorbeşte. Aş vrea ca la 60 de ani să reuşesc să fiu la fel de vie interior ca la 20 – dacă nu şi mai vie, având în vedere experienţa acumulată. Ştiu că, mai ales în privinţa femeilor, schimbările hormonale pe care le aduce  fiecare vârstă nu pot fi trecute cu vederea. De exemplu, atunci când e însărcinată, până şi cea mai aprigă femeie e în stare să plângă la reclame – cu convingere! Dar dincolo de aceasta, când îţi dai seama că e vorba despre hormoni şi că vor trece, parcă altfel se pune problema. Cu puţin efort, poţi chiar să faci haz de necaz! Femeile inteligente pot.

Cred că mai important chiar decât frumuseţea exterioară este cea a sufletului (cu riscul de a spune truisme). Şi dacă în privinţa exteriorului timpul nu este un aliat, în privinţa interiorului acesta devine cel mai bun prieten. Cu cât preocupările unei femei sunt mai elevate şi mai interesante, cu atât oamenii îi vor căuta prezenţa, indiferent dacă tâmplele ei au albit. Ridurile îi vor împodobi sufletul. Ea însăşi se va iubi aşa cum este şi toată lumea va fi mai fericită. Iar aceea care păcăleşte timpul cu operaţiile estetice, s-ar putea să nu fie la fel de împlinită – decât poate dacă îi sunt de ajuns capetele care se întorc după ea pe stradă… şi asta până când?