13 calităţi ale celor care inspiră – nu pretind! – încredere şi respect

trust1

Un părinte care îi promite copilului ceva şi apoi nu se ţine de cuvânt – că ce ştie el, şi-aşa e mic şi prost – să nu se mire dacă nu va fi respectat, şi copilul se va duce să-şi spună altcuiva secretele, cuiva care îi inspiră încredere.

Un şef care urlă şi trânteşte uşa în sala de şedinţe, să nu se mire că subalternii lui îl vorbesc pe la spate şi îl ridiculizează.

O iubită geloasă şi isterică să nu se mire că iubitul ei nu-i va spune când – şi nu chiar fără „contribuţia” sa – se va îndrăgosti, într-o bună zi, de alta.

Şi tot aşa. Nimeni nu-i perfect, aproape sigur cu toţii dăm dovadă de slăbiciuni la un moment dat. Totuşi, tuturor ne place să fim respectaţi şi să se spună despre noi că suntem persoane de încredere.

Aşa că m-am gândit şi am construit un fel de portret robot al celui care reuşeşte aceasta. Cel care inspiră încredere şi respect…

1. Are scopuri clare şi precise. Nu trăieşte după cum îl duce valul. Când spune că face un lucru, chiar îl face. Îşi ţine promisiunile. De-aia toată lumea ştie că se poate baza pe el.

2. Iubeşte oamenii. Trăieşte după principiul „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”. În general, reuşeşte să nu calce pe nimeni pe bătături, şi asta datorită inteligenţei emoţionale, nu pentru că e vreun mototol.

3. Ştie să fie prieten. Nu e genul „dă-mi, fă-mi”. Ăla care te sună de două ori pe an, numai ca să-ţi ceară să-l ajuţi cu ceva. Chiar îi pasă de ceilalţi, are răbdare să-i asculte şi să-i înţeleagă.

4. Îşi controlează nervii. Într-o situaţie dificilă, e mai degrabă preocupat să găsească soluţii decât să se oftice că nu i-a ieşit. Şi în niciun caz nu urlă isteric.

5. Nu dă vina pe alţii. Dacă îi faci un reproş, vrea să înţeleagă sincer unde a greşit, nu sare să se justifice şi să-şi scape pielea. Şi da, e omul lui „mea culpa”.

6. Nu se dă mare. Cât de bun ar fi el dacă ar fi preşedinte şi cât de praf sunt ăia care sunt acum la putere. Cât de bine a reuşit el şi cât de proşti sunt toţi ceilalţi.

7. E generos. Atât cu lucrurile materiale, cât şi cu cele pe care le-a înţeles. Dacă îl întrebi un lucru, are răbdare să-ţi explice, nu te ia la mişto că nu ştii.

8. Înţelege şi alte puncte de vedere. Chiar dacă şi-l susţine pe al lui. Lasă deschisă o portiţă pentru a înţelege mereu mai mult. Dacă adevărul suprem nu e chiar aşa cum credem noi în momentul ăsta?

9. Nu se smiorcăie tot timpul. Ca şi cum ar cere din start un loc privilegiat – ceea ce, de ce să nu recunoaştem – este o dovadă de orgoliu nesfârşit.

10. Are curaj. Cineva spunea la un moment dat că „frica este refugiul celor slabi”. Când rămâi paralizat mereu pradă aceloraşi frici, nu vrei să te mişti din locul de unde te afli. Cine ai vrea să te respecte pentru asta?!

11. Poate să ţină un secret. Chiar îşi dă seama când trebuie să protejeze identitatea sau sentimentele cuiva.

12. Ştie să spună „mulţumesc”. Chiar dacă trebuie să-l adreseze cuiva „inferior”. Ştie să-i fie recunoscător lui Dumnezeu. Şi nu i se pare că este ceva care i se cuvine fără efort.

13. Are încredere în sine. Asta se transmite. Îi contaminează pe ceilalţi. E cel mai bun argument pentru ei. Pentru că, dacă tu însuţi n-ai reuşit să te crezi, cine altcineva şi cum ar putea să o facă?

…şi lista poate continua. Probabil că nu sunt mulţi care pot să le bifeze cu sinceritate pe toate. Am scris pe listă şi motive pentru care eu însămi nu inspir încredere şi respect. De-aia zic că merită să ne punem problema. Să vedem dacă putem ca să facem ceva şi să fim mai buni. Nu-i aşa?

Lasă un răspuns