O rochie pentru o femeie sau o femeie pentru o rochie?

Nu eram sigură că vreau să merg la întâlnirea de cinci ani de la terminarea liceului, ca urmare nu mi-am bătut capul să-mi pregătesc nicio rochie. În ultima clipă m-a convins prietena mea şi m-am dus. Mi-am pus o rochie neagră lungă, gen maiou, cu crăpătură pe spate. Sunt conştientă că nu am fost prinţesa balului, dar ce contează. M-am simţit aşa de bine. M-am bucurat că i-am revăzut pe oameni, am dansat şi până la urmă a fost cum trebuia să fie.

Când vine vorba de un eveniment, noi, femeile, intrăm în fibrilaţii. Cu ce mă îmbrac? Cum să fac să arăt cât mai bine? Câteodată ne obsedează atât de tare acest aspect încât uităm cu totul semnificaţia evenimentului.

Tot aşa, îmi amintesc o fază de când eram pustioaică, abia terminasem liceul. M-am dus la o petrecere cu un băiat pe care voiam să-l impresionez. Mi-am pus o fustă (prea) strâmtă, nişte pantofi cu toc incomozi şi un sacou în care abia reuşeam să mă mişc. Iar el a dansat toată seara cu o fată în tenisi şi blugi, naturală şi relaxată cum eu n-am ştiut să fiu atunci.

Mi-am luat lecţia. Nu mai mă chinui să ies în evidenţă prin ţinută, încerc să port lucruri drăguţe, dar în care să mă mişc firesc. Nu dau niciodată exagerat de mulţi bani pe haine.

Cred că obsesia pentru anumite branduri care te definesc ca statut social este falsă, ca dovadă că din ce în ce mai multe femei încearcă să-şi descopere un stil personal, cu accent pe ceea ce le stă bine şi le place, şi nu pe branduri şi trenduri.

De ce se bate atât de tare moneda pe ele, totuşi? Pentru că pentru noi, femeile, aspectul este important. Oricât ar fi de elevată şi chiar genială o femeie, dacă nu ştie să se pună în valoare parcă nu-i femeie cu adevărat.

Admir din toată inima acele femei care fac din obiectele personale o poveste. Fiecare lucru reprezintă ceva, fiecare bijuterie are o semnificaţie. Se îmbracă şi se împodobesc  într-un anumit fel nu pentru că e la modă, ci pentru că vor să transmită un mesaj.

Cu cât mesajul e mai complex, cu atât persoana e mai interesantă şi mai bogată interior – în consecinţă, mai fericită. Când viaţa interioară este savuroasă, ceea ce apare la exterior este fascinant şi atrăgător, iar faptul că acea femeie poartă un brand sau ceva no name chiar nu mai are importanță.

Brandurile încearcă să compună poveşti cu care noi, femeile, să ne identificăm. Dar o fac în scopul de a vinde. Vor să ne educe chiar, să ne înveţe cine suntem. Să ne ajute să ne reinventăm. Ce săracă mi se pare abordarea. O femeie care ştie cine este, dă hainelor şi accesoriilor importanța pe care o merită.

Poartă galben când e fericită, verde când vrea să se simtă aliniată cu ritmurile binefăcătoare ale naturii și roşu când este în the mood for love. Îşi pune brăţară de argint când are nevoie de influxurile astrale calmante ale lunii şi inel de aur pentru a intră în legătură cu soarele. Gablonţuri? Ca să se joace. La nuntă? Rochie cusută de cea mai bună prietenă, care o cunoaşte mai bine că nimeni altcineva.

De ce v-am spus toate astea? Să văd dacă nu sunt singura care crede că toată industria fashion se străduieşte prea mult, atât de mult încât mai mult ne încurcă decât ne ajută.

Cred că noi ar trebui să ne inventăm stilul, şi nu el să ne înveţe cine suntem. Că ar fi mult mai frumos şi captivant să ştim mai întâi ce vrem de la noi şi de la viaţă, pentru că apoi stilul nostru va fi definit şi puternic, şi vom ajunge să dăm noi tonul, şi nu să jucăm după cum ne cânta unii şi alţii, care habar n-au de ce avem nevoie cu adevărat.

Femeile ar alcătui atunci un buchet încântător, şi nicio floare n-ar mai avea nevoie să fie cea mai cea, mulţumită să fie în mod unic şi irepetabil ea însăşi.