Un profesor de psihologie de la o facultate din Statele Unite a făcut următorul experiment: i-a rugat pe studenţii lui să complimenteze orice fată îmbrăcată-n roşu care le iese-n cale prin campus. Cam într-o săptămână, când intrai în cafeteria, te izbea o mare de roşu. Niciuna din fetele care aleseseră să poarte această culoare nu realizase că fusese influenţată în vreun fel, dar pentru toată lumea era clar că atmosfera era mult mai prietenoasă ca de obicei.
În replică, studenţii şi-au influenţat şi ei profesorul, căruia îi plăcea să se plimbe de colo până colo în timp ce preda: de fiecare dată când se ducea în dreapta, erau mai atenţi şi râdeau mai tare la glumele lui. Când o lua spre stânga, deveneau absenţi şi păreau plictisiţi. Ca urmare, profesorul a devenit mai puţin plimbăreţ şi toată lumea a fost de acord că subconştientul uman răspunde fidel la stimuli de tot felul.
Am găsit povestea asta pe net, n-am cum să ştiu cât de adevărată e până la urmă. Totuşi, nu pot să nu remarc cât de dependenţi de tot felul de lucruri sunt oamenii din ziua de azi – în frunte cu mine.
Să luăm dependenţele „nevinovate” care, oricât de inofensive ar părea, tot te înlănţuie. Dependenţa de seriale – din cauza căreia ajungi să amâni (uneori la nesfârşit) lucruri pe care spui că ţi le doreşti. De la a-ţi pregăti o ţinută impecabilă pentru a doua zi la birou, până la a merge într-un loc în care n-ai mai fost niciodată.
Dependenţa de dulciuri, care te împiedică să începi o dietă şi un mod de viaţă sănătos, ca să ai şi tu în sfârşit silueta la care visezi. Plus că, atunci când nu te poţi abţine să mănânci merdenele şi ciocolăţele, ce rost are să te mai agiţi cu cremele anticelulitice?
Dar există şi dependenţele care îţi distrug sănătatea în mod declarat – cum sunt ţigările, drogurile. Cumpărăm şi consumăm produse despre care ştim din start că ne vor distruge – oare ce-i cu noi? Cunosc nu ştiu câte cazuri de fumători – unii au şi diabet – care ar fi în stare să ţină conferinţe despre cât de nociv este tutunul pentru organismul lor, şi tot nu se pot abţine.
Mai este şi dependenţa emoţională faţă de relaţiile nocive. O femeie nu se poate desprinde de bărbatul care o maltratează, de parcă ceva din fiinţa ei ar savura cât mai multă suferinţă. Un bărbat nu poate să-şi părăsească iubita care îl înşeală pe faţă.
Suntem o specie ciudată care, deşi se plânge non-stop că nu găseşte fericirea, parcă ar căuta toate mijloacele posibile pentru a se îndepărta de ea.
Dar dacă nu e întru totul numai vina noastră? Dacă există motive dincolo de putinţa noastră de a înţelege, care ne fac să ne comportăm astfel?
Eu una, cred că subconştientul unui om poate fi determinat, prin sugestii, să-i modifice comportamentul. Am făcut pe mine fel şi fel de experimente. E plin pe net şi în cărţile de dezvoltare personală de ele. Nu e ca şi cum n-am auzit în viaţa noastră de asemenea lucruri.
https://youtu.be/EZWe7Y71P-Y
Cu toate acestea, preferăm să rămânem într-o necunoaştere confortabilă. Îmi spunea cineva, la un moment dat: „mi-e frică să lucrez cu sugestii subliminale”. Stai liniştit că oricum lucrezi în fiecare zi, fără să-ţi dai seama.
Dacă n-ar fi atât de eficiente, de ce-ar cheltui marile companii miliarde să le folosească în reclame? Nu-i nevoie să faci prea mult search pe net ca să găseşti o grămadă. Nu faci doi paşi fără să fii invadat de sugestii, mai mult sau mai puţin subliminale.
Televizorul emite non-stop unde cerebrale care te aduc într-o stare de maximă receptivitate faţă de aceste sugestii, oricât de conştiincios ai schimba canalul când încep reclamele.
Nu ştiu cât la sută din comportamentul nostru actual mai reprezintă dovada propriei liberăţi a voinţei. Mă tem că suntem influenţaţi într-o măsură mult mai mare decât ne dăm seama şi decât ne-am dori. Nu mai ştim cine suntem şi ce vrem, pentru că nu ne mai acordăm timpul şi spaţiul să descoperim aceasta.
O să-mi spuneţi că fac teoria conspiraţiei şi că nimeni nu ne poate influenţa împotriva voinţei noastre. Dar hai să ne mai gândim o dată. Cât la sută din ce ne propunem într-o dimineaţă reuşim să şi îndeplinim până seara? De câte ori ne trezim că facem altceva decât ce ne doream? Mai ţinem minte cu ce gânduri am început noul an, sau ce spuneam că vrem când ne-am făcut ultimul bilanţ?
Şi, până la urmă, ce putem face să scăpăm de sub tirania influenţelor nefaste? În primul rând, să le observăm atunci când există. Să ne informăm despre modul în care funcţionează subconştientul şi despre modul în care putem fi manipulaţi.
E ca un truc de scamator pe care, odată ce l-ai înţeles, nu te mai poate păcăli. Însă, în ceea ce priveşte subconştientul, lucrurile nu sunt întotdeauna la fel de simple. Numai să-ţi dai seama poate fi insuficient. Ai nevoie de mai mult, ai nevoie să acţionezi în profunzime.
Să te purifici de influenţele negative îţi poate lua ceva mai mult timp şi efort. Mai întâi, ai nevoie de o „detoxifiere” a lor.
Să-ţi iei un timp în care să-ţi permiţi să-ţi închizi telefonul, laptopul şi televizorul. Dacă te simţi ca un leu în cuşcă, să nu te miri. Aşa e în sevraj – dependenţii ştiu de ce.
Ar fi de preferat să poţi înlocui aceste momente cu altceva, interesant şi sănătos. O carte bună, un sport în aer liber, o întâlnire cu un prieten drag. Ceva care să te facă să uiţi de dependenţă într-un mod plăcut şi sănătos.
Meditaţia este un alt mod prin care te poţi purifica – dar asta nu-i o metodă pentru oricine, indiferent cât de multe texte de popularizare vei găsi despre ea pe net. Să stai liniştit, cu ochii închişi, gândindu-te la cai verzi pe pereţi, nu te-ajută prea mult. Moţăiala visătoare nu-i meditaţie.
Până la urmă, singurul mod de a ne convinge în ce măsură suntem influenţaţi prin subconştient, este să ne punem în situaţia de a nu mai fi. Depinde de noi ce cale găsim pentru a ne recuceri libertatea.