puteredefemeie
Biologul molecular care a participat la descoperirea structurii ADN-ului uman, James Watson – a luat şi Premiul Nobel pentru asta – preamăreşte femeile plinuţe. “Posh Spice şi Calista Flockhart pot să apară ca fiind foarte zâmbitoare în faţa fotografilor – spune el – dar dincolo de acest exterior strălucitor se ascund, de fapt, nişte suflete slabe şi nefericite.” El spune că femeile plinuţe au un caracter mai maleabil şi sunt mai înzestrate din punct de vedere sexual. Afirmaţiile lui se bazează pe consideraţii hormonale – kilogramele bine aşezate au drept efect creşterea numărului de endorfine, care te fac să te simţi mai bine în pielea ta.
Nu-i nevoie să ai studii profunde ca să observi că există nenumărate tipologii feminine. Şi dacă acum sunt la modă cele înalte şi subţiri, asta nu înseamnă că celelalte n-au dreptul la ode pentru frumuseţe. Pe vremea lui Rubens, subţirelele probabil că ţineau cură de îngrăşare – deşi străluciseră deja în epoca romană. Cine ştie pe cine vom admira peste încă o sută de ani?
Cred că ar trebui să dăm un alt înţeles expresiei „a arăta bine” atribuită unei femei. Nu poţi s-o complexezi pe Oprah că nu arată ca Nicole Kidman, şi nici s-o pui pe Ramona Bambola să mai dea jos că are sânii prea mari. Să-ţi dai seama care e forma ta optimă poate fi o operă de-o viaţă (în fine, ideal ar fi să-ţi dai seama şi să te bucuri de forma ta înainte să-ţi târâi ciolanele). Şi nu mă refer la a urma un model pe care ţi-l bagă pe gât revistele „de specialitate”, ci la a-ţi da seama care e forma care îţi conferă cea mai mare stare de armonie. Personal, când sunt un pic plinuţă, parcă mă mişc mai „natural”. Asta am observat şi fără să aflu ce zic specialiştii, dar dacă mai ţin cont şi de ei, chiar că mă complexez că nu arăt ca Beyonce.
Nişte cercetători de la Oxford spun că un pic de grăsime în jurul şoldurilor protejează metabolismul şi te ţin departe de diabet şi alte complicaţii.
Dacă ar fi să ne luăm după preferinţele bărbaţilor, se pare că ei îşi pierd capul după talia de viespe. Dar şi mai interesantă e povestea cu numărul de aur: 1,618… care se regăseşte atunci când calculezi orice raport important din lumea fizică. „Pentru ca un întreg împărţit în părţi inegale să pară frumos, trebuie să existe între partea cea mică şi cea mare acelaşi raport ca între partea cea mare şi întreg” – spune Marcus Pollio Vitruvius, un arhitect roman. Iar dacă raportul respectiv dă 1,618, te-ai asigurat de nemurire: uite-te la Gioconda, care respectă proporţia şi ne fascinează şi azi.
Dacă vrei să vezi cât de aproape eşti de forma perfectă, calculează-ţi raportul dintre circumferinţa şoldurilor şi cea a taliei. Trebuie să dea, bineînţeles, 1,618…. Mie nu mi-a dat, motiv pentru care mă gândesc serios la o metodă de subţiere a taliei (cum ar fi o rochie cu un print hipnotic vertical 😉 ).
puteredefemeie
0 comments