puteredefemeie
Îi recunoștii ochii în mulțime. Știi că e ”El” – n-are cum să nu fie, timpul s-a oprit în loc și nimic nu mai e cum era.
Prezența lui te face să întorci capul. Simți că este ceva cu el, ca dovadă că și el își schimbă cursul obișnuit al vieții pentru a te invita pe tine în ea.
Îl ții de mână și, chiar fără să-l privești, îți dai seama că era în inima ta dintotdeauna. Deschizi ochii mari și îl vezi ca prima oară, iar și iar.
Și ce dacă nu este exact așa cum credeai și cum ți-ai fi dorit? Ce dacă îți servește lecție dureroasă după lecție?
Simți cum îți arde tot trupul și strigătul nu are cum să nu iasă din tine. Nu te mai recunoști. Lumea ta e întoarsă pe dos.
El nu este ceea ce părea a fi.
N-avea cum să fie. Nici tu nu știi ce vrei. Nici tu nu știi cine ești. Menirea lui este aceea de a te oglindi perfect.
El este exact ceea ce trebuie să fie pentru ca tu să-ți dai seama de asta și – Doamne! – e atât de greu!
Ca și când lumina acestei descoperiri este prea puternică pentru a putea fi suportată, preferăm să ne ferim ochii de ea.
Am face orice pentru a nu privi adevărul în față. De aceea, inventăm mii de filtre, prin care să ajustăm imaginea – greu de digerat – a celui care este el în realitate. Imaginea noastră, de fapt.
Cea mai mare greșeală pe care o face o femeie într-o relație – și cea mai comună – este să creadă că, din dragoste pentru ea, bărbatul ei se va schimba.
Nu se schimbă din cauza asta, niciodată. Dacă vreodată un bărbat se schimbă de dragul iubirii, este pentru că aceasta a reușit cu adevărat să-i miște inima.
Niciun gest demonstrativ nu se finalizează printr-o transformare reală. Câtă vreme scopul nostru va fi să ne schimbăm bărbatul după bunul nostru plac, vom eșua lamentabil de fiecare dată.
Ca orice lucru autentic pe care ni-l dorim, îl obținem exact atunci când începe să ne fie egal dacă îl vom mai avea sau nu.
puteredefemeie
1 comment
Si reciproca e valabila.