puteredefemeie
Ca şi cum ai putea să le separi, la nivelul la care e destul de greu să iubeşti fără să aştepţi nimic în schimb. Sincer, câţi dintre noi pot să iubească precum sfinţii? Şi mai ales, cum să-ţi dai seama cât de dependent eşti în condiţiile în care iubirea împărtăşită implică să primeşti multă fericire oricum.
Cred că cel mai bine îţi dai seama dacă eşti sau nu dependent în iubire atunci când celălalt nu îţi răspunde la fel. Sau când – la un moment dat, din varii motive – nu-ţi mai răspunde la fel.
Cum reacţionezi atunci? – e cel mai bun barometru, deşi până la urmă e firesc să simţi un gol atunci când pierzi ceva. Sunt însă şi alte indicii care îţi pot arăta câtă dependenţă există în iubirea ta.
Cât de mult te iubeşti pe tine?
Nu e niciun egoism în a realiza că tu eşti prima şi ultima persoană cu care vei rămâne la o adică. Oricât de mult te-ar iubi cineva, în momentul în care vei muri – de exemplu – vei fi absolut singur (cu excepţia îngerilor, dar cîţi dintre noi sunt capabili să-i vadă?).
Cât de mult ştii să te bucuri de propria companie? Cât de mult eşti dispus să sacrifici pentru a-ţi îndeplini o dorinţă, cât de departe vei merge pentru un ideal? Ştii să enumeri acum, imediat, cele mai tari patru calităţi ale tale?
Dacă tu nu te iubeşti foarte mult, de ce altcineva şi-ar bate capul să o facă? Dacă tu nu crezi că meriţi să fii iubit, cum poţi spera că altcineva o va face? Ai vrea să-l păcăleşti cumva? Şi dacă vei reuşi totuşi, nu vei fi agăţat cu disperare de acea iubire? Nu-ţi vei mărturisi dependenţa din start?
Ce-ar fi să iubeşti tu mai întâi?
Da. Indiferent cum pare să fie în partea cealaltă. Chiar şi când iubirea care a fost a apus, mai ales atunci. Ne-am obişnuit ca iubirea să ne cadă pleaşcă din cer, şi când ni se spune că trebuie să iubim, nu ştim ce să facem. Spunem că “nu simţim”.
Şi ce dacă? Dacă nu mai simţi iubire, e timpul să începi să faci gesturi care să o exprime. Când spui că iubeşti pe cineva, ştii ce îi place, ce are nevoie. Dacă te apuci să faci acţiuni concrete în acest sens, se cheamă deja că iubeşti.
Dacă ai sentimentul că acţionezi împotriva inimii, e clar: nu (mai) iubeşti. Iar ceea ce te chinuie este faptul că nu mai primeşti iubire. Îţi place să primeşti mai mut decât să dăruieşti, şi e posibil ca în iubirea ta să se strecoare dependenţa.
Nu suntem la supermarket
Să te agăţi de promisiunile unui om e ca şi cum ai avea pretenţia ca un produs pe care l-ai cumpărat să respecte toate specificaţiile de pe etichetă. Dacă nu, ai dreptul să faci plângere la protecţia consumatorului.
Oamenii nu sunt obiecte. Ei se transformă. Îşi schimbă părerile. Pot deveni total diferiţi la un moment dat. Fiinţele pe care le iubeşti sunt libere să fie ceea ce vor, la fel ca şi tine.
Câteodată, cel mai mare gest de iubire pe care îl poţi face pentru un om este să-l laşi în pace. Chiar dacă asta înseamnă să simţi că mori. Dacă nu poţi, se prea poate ca în iubirea ta să se fi strecurat dependenţa.
puteredefemeie
