7 paşi să convingi un bărbat

 

Psihologia masculină nu încetează să mă uimească. E cu totul diferită de cea feminină cu toate că, în marea lor majoritate, fiecare dintre ei a fost crescut şi educat de mama lui – cât se poate de femeie. Cum şi când se produce mutaţia? Mister total. De fapt, cred că vin echipaţi cu ea din naştere, altfel nu pot să-mi explic.

Încep prin a da un exemplu concludent din Jung, din care reiese că orice încercare de a motiva un reprezentant al sexului tare prin metoda comparaţiei va sfârşi prin a fi înţeleasă în termeni de competiţie, şi va duce la cu totul alte consecinţe decât te-ai aştepta.  “De la cel cu ţâţa-n gură pân’ la ultimul moşneag” – vorba poetului – el nu va face eforturi să facă faţă comparaţiei, aşa cum ţie ţi s-ar părea normal. Dimpotrivă, el va face totul să-şi elimine competitorul! Iată fragmentul, în care marele Jung nu avea decât 6 ani:

“Vecinii noştri de pe atunci erau persoane cu o situaţie materială bună. Aveau trei copii. Cel mai mare era un băiat cam de vârsta mea şi avea doua surori. Erau de fapt orăşeni care-şi găteau şi împopoţonau copiii, îndeosebi duminica, într-un mod ridicol – pantofiori de lac, pantalonaşi cu dantelă, manuşele albe; dar îi purtau spălaţi şi pieptănaţi cu grijă şi în zilele de lucru. Plini de teamă, copilaşii se ţineau la distanţă de ştrengarul cel mare cu pantaloni rupţi, pantofi gauriţi şi mâini murdare care eram eu, şi aveau maniere frumoase. Mama mă tot necăjea cu comparaţii, îndemnuri şi mustrări:
«Uită-te la aceşti copii draguţi, sunt atât de bine crescuţi şi de politicoşi, iar tu esti un bădăran, cu care nu ştiu ce să mă fac.» Nu ramâneam nepăsător la aceste admonestări, dupa cum e şi firesc, aşa că am decis să-i trag băiatului o mamă de bătaie. Ceea ce am şi pus apoi în aplicare.”

Aşa că dragi femei, dacă vreţi ca bărbatul – sau băiatul – vostru să vă asculte, nu veniţi cu comparaţii şi reproşuri. El are gena competiţiei în adâncuri împlântată, aşa că va face exact pe dos! Îmi amintesc cum mi-am manipulat la un moment în copilărie vărul mai mic, să mă lase să-i fac manichiura. Instinctiv mi-am dat seama că dacă o să-i spun că arată sinistru cu unghiile negre nu m-ar fi lăsat. Am început prin a-l admira pentru răbdare şi vitejie, apoi am alunecat uşor cu discuţia spre unghieră şi alte instrumente periculoase şi… am reuşit.

Nu cred că s-a schimbat mult de atunci. Probabil că soţia lui ar avea mai mulţi sorţi de izbândă să-i spună că el e cel mai harnic bărbat de pe palier, ca să-l convingă să ducă gunoiul, decât dacă i-ar spune că vecinul îl duce în fiecare zi. Asta dacă nu vrea să-şi pună vecinul în pericol.

O consecinţă a acestei caracteristici esenţiale masculine este că ei nu vor înţelege niciodată plângerile feministe referitoare la egalitatea dintre sexe. Am vrut să muncim cot la cot cu ei? Acum să nu ne imaginăm că vor trebălui cot la cot cu noi în gospodărie pentru a respecta egalitatea… Dacă nu ne-a plăcut să fim casnice, să fim sănătoase. Scenele nu duc la niciun rezultat. În lumea lor, conflictele se rezolvă simplu – prin luptă dreaptă.

Dar femeile sunt o altă specie, pe care ei nu o înţeleg, şi în mod paradoxal le trezeşte o panoplie de sentimente de care mai degrabă s-ar feri. Aşa că, în caz de conflict, se refugiază în a lor  “the nothing box”. Pur şi simplu îi lasă auzul. În cel mai bun caz, schimbă vorba. Dacă e ceva grav, aşteaptă până când sesizează că tonul vocii “agresoarei” s-a schimbat, apoi se comportă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat – spre exasperarea ei!

Soluţia nu e comparaţia, care în viziunea lor înseamnă conflict – adică “ignore”. Ce trebuie să faci pentru a te face ascultată de un bărbat când eşti supărată?

Pasul 1: Calmează-te prin mijloace proprii, sau prin mijloace care să nu-l implice pe el. Sun-o pe mama, pe cea mai bună prietenă, vaită-te până îţi trece şi abia apoi vorbeşte cu el.

Pasul 2: Nu porni de la premisa că te înţelege. Dacă nu e un exemplar rar şi deosebit, pasionat de limbi străine, va decoda tot ceea ce spui în sistemul lui propriu.

Pasul 3: Evită orice comparaţie şi în niciun caz nu ridica vocea. Nu vei face decât să îi declanşezi sistemul automat de astupare a urechilor.

Pasul 4: Priveşte-l ca în prima zi când l-ai văzut puternic, protector, atent şi minunat de special. Trebuie să crezi cu toată fiinţa în această viziune, altfel nu vei avea niciun succes.

Pasul 5: Îmbracă situaţia care te frământă în “hăinuţe” de poveste, în care el este neapărat eroul salvator.

Pasul 6: Explică-i cât de mult îl admiri şi cât de recunoscătoare îi eşti pentru că este eroul tău.

Pasul 7: În timp ce culegi laurii victoriei, du-te şi te culcă. Sigur ai nevoie.

Concluzie: Nu-i uşor să fii femeie. Nici eroul salvator n-o fi uşor să fii, nu neg.  Din fericire, cumva reuşim să ajungem la un numitor comun. Nu-i fascinant să descoperi aceste minunate diferenţe?

25 comments
  1. Superb articol! Foarte folositor si bine scris! Multumesc si daca imi permiti il voi prelua si eu pe blog, cred ca poate ajuta multe femei sa fie mai adaptabile:) in folosul tuturor

  2. Cui nu-i place o femeie dragalasa? Sunt convins ca si voua va plac tot femeile dragute, asa ca din perspectiva mea, eu cred, ca atunci cand cu adevarat pastrezi in suflet iubirea nu este necesar nici un truc, pentru ca va fi si armonie. Atunci cand iubirea dispare apar poantele, trucurile, metodele asa zis motivationale, micile sicanii, sau micile ironii. Si tot asa pana cand apare obisnuinta, apoi plictiseala, apoi critica si pana la urma despartirea.
    Concluzia mea este sa ramai permanent centrat in a iubi cu adevarat si in acel moment – dificil de altfel – ( este usor sa obtii este greu sa mentii ) totul curge de la sine, pentru ca si eu si ea dorim sa fie armonie.

    1. Ai dreptate cu iubirea, sunt un milion de motive pentru care la inceput e ca o valvataie, iar in timp se transforma intr-o mica flacara care uneori abia mai palpaie… daca nu e hranita. Poate ca despre asta ar trebui sa scriu: cum sa pastram mereu flacara iubirii vie si arzatoare. Pentru ca fara ea, murim incet. Multumesc pentru comentariu!

  3. nu cred ca exista o reteta universala.. si nu as numi-o manipulare.. e neinspirat numita manipulare.. sau poate ca nu, daca asta intentionezi, sa manipulezi
    .
    In opinia mea femeile (ca si barbatii dealtfel) ar trebui sa invete sa se adapteze la partener, sa-i invete si decodeze limbajul, sa-l invete pe partener asa cum invata lectia pentru la scoala, sa invete sa comunice cu el.

    Manipularea nu e o solutie. Mai devreme sau mai tarziu va aduce frustrari chiar daca ea nu e sesizata atunci pe loc.
    Interesant gandul de la o feminista : promoveaza egalitatea si trainuieste pentru manipulare.
    Mai corect era sa spui: invata-i modul de a fi si reactioneaza corespunzator astfel incat relatia sa fie armonioasa si productiva de ambele parti. Dar voi repede cu gandul la manipulare. De fapt acum realizez ca nu tu ai pomenit de manipulare ci articolul din ele.ro avea asta in titlu.

    In fine, pe scurt, ai sesizat bine : avem seturi de valori diferite si modalitati de abordare diferite. Invata-l pe celalalt, invata sa te raportezi la el, sa comunici cu el si asta va aduce beneficiii de ambele parti si armonie si prietenie in relatie.

    Parerea mea de mascul orgolios cu urechi inchise la scandal si cum ai mai zis tu… si asa just for the record: eu ma cert parte in parte cu partenera (nu o ignor) si ridicam amandoi vocile pana unul din noi raguseste sau oboseste. Desigur avem tendinta sa ridicam vocea si sa exageram lucrurile insa niciodata nu ne aruncam invective, doar urlam frustrati de anumite situatii. Sfarsim amandoi prin a ne retrage bosumflati, fiecare in coltul lui. Apoi urmeaza ceva, ceva pentru care niciodata n-am putut-o parasi si nu o voi parasi pe fata asta. Ceva ce multele partenere dinaintea ei nu au facut niciodata.
    O sa va povestesc cum a decurs ultima data: eram in masina, veneam de la mall si ne ciondanisem de la un nimic ca de obicei (desigur pentru ea acel nimic era centrul universului iar pe mine asta ma irita la culme ca face din tantar armasar). Am tot urlat unul la altul in masina apoi pesemne vreunul din noi a obosit sa tot tipe, asa ca am tacut amandoi. Ea ca de obicei se face mica in scaunul ei si se inghesuie in portiera opusa privind pe fereastra. La semafor, eu admiram pe geamul meu balustrada gri a gardului de la linia lui 41, ignorand-o mandru, tantos ca un cocos.
    S-a facut verde, si eu ignorand-o am pus mana pe schimbator pentru a pune masina in miscare…n-am parcurs cativa metrii cand mana ei s-a asezat peste a mea pe schimbatorul de viteze. I-am simtit mana calda si transpirata cum se prinde timida de mine, am privit-o..avea o lacrima in ochisorii aia frumosi de caprioara. Mi-a spus ca ii pare rau ca ne-am certat. Moment in care cocosul din mine a decedat instant si m-am transformat in carpa, o carpa cu care ea ar putea face orice in momentele alea daca ar stii asta..sau poate ca stie.. imediat urmeaza si scuzele mele super sincere si venite din inima si la urmatorul semafor imi scot centura de siguranta sa o pot strange la piept pe blonda mea certareata si ne sarutam pana ne claxoneaza nervosi cei din spate ca e verde iar noi blocam drumul ca doi obsedati.
    E singura fata cu care am avut o relatie si stie sa se comporte frumos, sa ceara scuze chiar daca nu e mereu vina ei, si ma topeste pur si simplu. Mereu sunt imediat dispus sa cautam o solutie amiabila sau sa las eu mai multt de la mine, sau sa ii promit ca ma fac baiat cuminte, sau mai stiu eu ce.
    Si nu e manipulare, altfel poate ar face asa de la bun inceput si nu ar mai fi nevoie de cearta ca sa ajungem la consens. Pur si simplu realizeaza ca violenta verbala cu mine va naste mai multa violenta verbala, ca escaladam conflictul pana cand efectiv incepem sa avem usturim si dureri in gat de atata tipat….si pentru ce? Cand ne putem cere scuze si continua ca oamenii. Si cum eu sunt cocos cere ea prima scuze si ma ia in brate. Si ce sa vezi? Urmez eu instant, sustinand sus si tare ca nu, nu e vina ei, ca e vina mea..asta dupa ce ne certam de doua ore ca e vina ei si nu a mea.
    Se pare ca ea a invatat, poate mult mai bine decat mine ca o abordare soft e benefica pentru amandoi, pentru ca asta e, idiotul de langa ea e prea cocos sa lase de la el, in schimb acelasi idiot devine un om super de treaba cand e abordat prieteneste.

    1. Mda…dragut…foarte romantat insa… pentru ca dupa vreo 5-6 ani in care doar ea cedeaza…se va cam satura…si poate va gasi un alt “cocos” suficient de barbat incat sa nu ii fie teama sa fie primul in a face posibila impacarea…. Cred ca sunt de folos sfaturile din articol, dar se aplica doar femeilor?? Doar noi suntem responsabile de bunul mers al unei relatii?? Sa fim seriosi…e nevoie de doi (imperfecti cum or fi) ca sa puna pe picioare o relatie… Altfel ne-am putea marita foarte bine cu… un pod…

    2. Nu numai ca se va satura sa cedeze doar ea dupa 5-6 ani..
      Chiar si pentru povestea voastra, e necesar ca si barbatul sa aiba oarecare discernamant. Cum ar fi daca atunci cand ea si-a pus mana peste a lui pe schimbatorul de viteze si a zis ‘imi pare rau’ el sa spuna: ” da, mereu gresesti si dupa iti pare rau, cat crezi ca o sa mai suport un asa comportament de la tine?” ? Relatia cu un astfel de barbat sigur are o valabilitate foarte scurta, oricat ar fi ea de inteleapta.
      In cazul meu, am adoptat metoda dulce a incurajarilor pentru a da o directie crescatoare. Adica imediat ce facea ceva bine il laudam pana la stele (sperand sa repete). Greselile le iertam sau le mentionam cu blandete. Rezultatul dupa vreun an de relatie a fost ca el se considera un iubit exceptional care nu are mai nimic de transformat, ca doar il laudasem deci era perfect. Si eu eram neimplinita si ..cam satula sa imbrac totul in poleiala..
      Dupa care au iesit la iveala frustrarile si inevitabil a inceput declinul.

      Unui barbat daca ii spui o data e ca si cum nu i-ai spus. Daca ii spui de 2 ori, deja il cicalesti. and so on..

      Care este linia dintre a-l privi frumos si puternic si protector si minunat intr-un mod incurajator – si a spune cu sinceritate care sunt problemele SI a le rezolva?

      1. Cata dreptate ai! Ma gandeam si eu la lucrurile astea, chiar de curand. Nu stiu, poate ca noi, femeile, suntem prea obsedate de relatiile noastre. Intr-adevar, un barbat nu se va transforma decat atunci cand va dori el sa se transforme, manipularile si in general orice comportament care are un scop determinat nu duc decat la frustrarea femeii in final. Poate ca ar trebui sa invatam si noi sa fim mai independente, ma mai gandesc… ca e interesant subiectul. Multumesc mult Elia ca ma citesti, mi-e dor de prezenta ta 🙂

  4. Se spune ca in iubire este intotdeauna unul care saruta si unul care intinde obrazul sa fie pupat.Personal cred ca acest gen de relatie nu este viabil pe timp lung deoarece unul dintre parteneri se va simti intotdeauna subvalorizat,el trebuie sa cedeze in orice circumstanta,chiar si cand are dreptate doar pentru a evita conflictul,pentru a avea pace.Pe termen lung acest lucru oboseste emotional fiinta umana,o umileste in cel mai subtil loc al ei,in suflet.Cat de mult iubesti o persoana,daca simti ca ea nu te vede la adevarata ta valoare,nu te respecta,se joca cu tine si cand e si cand nu e cazul,vei lua atitudine si vei pleca pana la urma.Asta daca nu ai mentalitate de victima si te vei complace toata viata langa un partener abuziv care te va face dependent emotional de el.Pot sa inteleg insa atunci cand partenerii se saruta si se lasa sarutati prin rotatie.Este vorba de fapt doar de toleranta.Doar ea si iubirea neconditionata pot face o relatie viabila.Restul sunt doar speculatii.Si barbatii si femeile au nevoile lor.Cred ca masculinitatea este supraevaluata totusi.Dar aceasta este o alta discutie .Pe care v-o propun.

    1. Asa cred si eu, multumesc pentru comentariu. Ma tot gandesc la lucrurile astea de la o vreme si chiar m-am apucat de o postare care va aparea luni, daca nu intervine nimic. Asa ca… stay tuned 🙂

      1. Imi place sa fiu informata asa ca citesc mereu,de la stiri din media autohtona,tabloide si literatura contemporana.Nu am putut sa nu remarc o preocupare agresiva a publicatiilor pentru femei de a promova interesul aproape exclusiv al acestora pentru satisfacerea barbatilor lor.Oricat de absurde sau puerile se dovedesc capriciile barbatilot,oricat de infantili se dovedesc acestia la un moment dat,li se cere femeilor sa-i menajeze.Cateodata nu-mi vine a crede tonul pe care il ia discutia.Stiu sigur ca exista barbati care s-ar tavali de ras auzind de sfaturile vis-a-vis de cum ar trebui sa se comporte o femeie pentru a tine un barbat langa ea.Eu una cred ca,pe langa bunul simt de care trebuie sa dam dovada cu totii,barbati sau femei deopotriva,in ceea ce priveste relatiile de iubire este vorba despre compatibilitate,admiratie,respect si Iubire.Da,iubire care este egala cu ea insasai,neconditionata,inexplicabila.Cand iubesti,renunti intrucatva la egoismul inerent pe care-l avem fiecare dintre noi,de ce sa nu recunoastem cinstit,si daruiesti,afirmandu-l pe celalalt.Si asta,in cadrul cuplului,o fac cei doi,pe rand.sau in acelasi timp.Pot sa inteleg ca exista perioade mai slabe din punct de vedere emotional in tr-o relatie dar daca relatia este una autentica,partenerii isi vor reveni pentru ca le va fi frica sa nu piarda iubirea.Asa ca ,inca o data,va spun ca eu nu cred ca o oala cu sarmale,10 camasi calcate,aspirat covorul zilnic vor aduce imbunatatiri unei relatii esuate in blazare.Este doar o complacere in intr-o tristete in doi,o non iubire si daca s-a ajuns la asta te si intrebi daca o fi fost vreodata mai mult de diverse interese sau asteptari nerealiste….

  5. Am intrat aseara din gresala pe un site,cred ca m-a atras numele,ceva cu femei singure,si ce sa vad?Vad o muiere(eu sunt olteanca,ma scuzati pentru ,,muiere,,oricum cuvantul este de sorginte latina,nobila deci)ca altfel nu pot sa-i spun.Si muierea asta,tinerica statea pe langa un gard,asa ca la tara.Bunnn,pana aici.Era imbracata intr-o rochicioara din astea,moderna,mai scurta in fata ,cu vedere la picioare,clar,fata poza in stilul ei.Partea proasta insa nu e ca poza ci ca vorbea.Adica comenta poza ei,incepea asa:vam spus eu ca ma duc la nunta singura..bla,bla,Am inteles ca femeile apareau pe site si niste masculi,multi ce-i drept le admirau pe site si nu se sfiau sa vorbeasca extrem de vulgar,insinuant la limita,ce mai ,incalificabil,cu aceste femei care,culmea,se bucurau de ,,atentiile,,primite si participau si ele la asa zisele conversatii.Nu mi-a venit sa cred ca citeam ce citeam si brusc,mi-am dat seama ca exista o lume in care purtarile provoctoare,limbajul suburban si agramat,promiscuitatea sexuala sunt ceva normal,sunt viata insasi.Ce iubire inaltatoare,ce relatii,ce eforturi pentru mentinerea relatiei,ce comunicare?Sexul hard patrunde acum,iata,im toate mediile sociale,toata lumea are un calculator,facem in virtual cunostinta,pixelii ne vor ajuta cat de cat,ne vom agata si bum!Ce dragoste daca ceea despre care tocmai am vorbit este in loc de?!

  6. Super interesant articolul si foarte adevarat. Multe din metode le aplic si eu. Am incercat si eu metoda cu lista de atributii, a functionat o saptamana, am incercat s-o fac pe martira, no success, am lasat vasele in chiuveta 3 zile, doar doar se va simti sa le spele; in a 4 zi a vazut ca nu era nici o ceasca curata in care sa-si bea cafeaua si a spalat vasele… . Problema e ca trebuie sa le reamintesti mereu ca trebuie sa ajute, dar atunci esti cicalitoare; daca nu zici nimic, ei nu fac nimic. Am incercat si metoda cu recompensele si acum, la cel mai mic ajutor, asteapta ceva in schimb; chiar daca eu rezolv 95 % din lucruri, ceea ce i se pare absolut normal….

  7. Asta deja nu mai este putere de femeie, ci manipulare de-a dreptul, rustranta si care , pe termen lung, da in alte cele.

    1. Draga Bianca, nu stiu daca ai sesizat nuanta ironica a celor 7 pasi… din care decurge desigur inutilitatea demersului de a incerca sa manipulezi un barbat. Asa ca nu prea pricep ce ai vrut sa spui in comentariul tau.

  8. Foarte interesante comentariile privitoare la comportamentul barbatilor intr-o relatie de cuplu. Personal am fost sfatuita de un preot calugar asa” Femeia trebuie sa fie mai desteapta decat barbatul cu 5 minute, pentru ca el sa faca ceea ce vrea femeia”! Oare asa sa fie?

    1. Daca femeia chiar stie ce face… altfel, doar il domina ca pe o marioneta. Cui i-ar placea asa ceva? Si oricum, chiar vrem sa fim cu un barbat care nu stie ce vrea?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

You May Also Like