Ai curaj să trăiești viața pe care ți-o dorești?

Mergeam zilele trecute cu mașina pe drumuri prin ţară şi, cum se întâmplă câteodată, am întâlnit, pe la răscruci, nişte fete, aşteptând singurele un fel de autostop. Frumuşele, aranjate, sunt sigură că mulţi băieţi ar fi oprit mașina pentru ele. Dar cine şi-ar dori o asemenea viață?

„Se poate şi mai rău” – a comentat cineva, apropo de nemulţumirile mele în legătură cu propria viaţă din ultima vreme. Şi-am stat să mă gândesc: ar trebui să mă mulţumesc cu ce am, gândindu-mă că altcineva ar da orice pentru jobul pe care îl am, sau pentru casa sau familia sau mai ştiu eu ce, sau să permit nemulţumirilor mele să mă ducă mai departe?

Unde e graniţa dintre dorinţa de a evolua şi orgoliul de a vrea mai mult? Între „tac şi-nghit” şi „nu mai suport” se întinde un regat de posibilităţi. Poţi să alegi să stai în banca ta, să nu forţezi mâna destinului şi să trăieşti toată viața într-un orizont cât de cât previzibil, să te culci în fiecare noapte împăcat şi să fii sigur că eşti pe drumul cel bun.

Oare există aşa ceva? Pentru că pe mine continuă să mă bântuie aceleaşi nelinişti din prima tinereţe: oare care să fie menirea mea pe acest pământ? Oare în ce scop am venit aici? Încotro mă îndrept, ce rost au toate astea?

Sunt perioade în care simt că, în sfârşit, sunt la locul meu şi altele, când apare acut sentimentul că e nevoie să învăţ ceva nou, că trebuie neapărat să mă dezvolt. Când simt – ca acum – că viața în care m-am aciuat mă strânge, că locul meu nu mai e în ceea ce am trăit în ultimii trei ani, că e timpul să pornesc mai departe.

Mai departe se întinde un necunoscut neînţeles. Poate că o să ziceţi că sunt nebună, dar acestea sunt momentele în care încep să mă uit după semne. Ştiu sigur că universul are un plan pentru fiecare din noi, aşa că eu îmi întind antenele să văd ce vrea cu mine.

Nu vreau să ajung la bătrâneţe şi să am o lista de regrete, cu care să nu mai am ce să mai fac. Aceasta este viața mea, singura de care sunt conştientă în acest moment, singura în care pot să fac ceva.

Vreau să cred că există un mod de a trăi la unison cu ritmurile universale, că nu e necesar să alerg încontinuu după ceva numit „pensie”, fără împlinirea sufletului că aşa trebuie să trăiesc. Voi nu?

Da, se poate mult mai rău decât suntem acum. Dar se poate şi mult mai bine.

Cineva punea problema la modul următor: ”Dacă nu s-ar pune absolut deloc problema banilor, ce anume ți-ar plăcea să faci?” Cu siguranţă că acel lucru pe care l-ai face fără bani, cu inteligență şi pricepere, mai devreme sau mai târziu, te poate face să fii nabab. Sau măcar să nu te mai gândești la bani. Ca atunci când, sănătos fiind, nici nu simţi că ai corp.

Pentru cei care nu ştiu care ar fi menirea lor, îi sfătuiesc să consulte un astrolog bun. Serios, la mine în astrogramă este artă cât cuprinde. Şi muncă în folosul celorlalţi. Aşa că sper că textul ăsta să va facă să va gândiţi dacă a venit şi pentru voi momentul să îndrăzniţi mai mult în viața voastră. Să nu mă simt singură în revoluţia mea 🙂

2 thoughts on “Ai curaj să trăiești viața pe care ți-o dorești?

  1. „Da, se poate mult mai rău decât suntem acum. Dar se poate şi mult mai bine” – mi-a plăcut foarte mult bucata asta. Pentru că mulți oameni se tem să meargă mai departe, de exemplu să-și caute un job mai bun, de teamă că ar putea nimeri într-un loc mai rău. Așa că stau și înghit ani de zile, în condiții de care nu sunt mulțumiți, doar de teama de a testa necunoscutul. Mulți plătesc scump, cu multă nefericire, această alegere. Dar este alegerea lor. Nu degeaba se spune: „Cine nu riscă, nu câștigă”.

  2. Cred ca e greu sa avem o viata fără regrete. Oriunde privim sunt decizii de luat și alegeri de făcut! Tot ce îmi doresc este sa trăiesc cu greșelile mele și să nu ajung să regret greșelile altora… Deci eu tot ce îmi doresc este sa primesc mai puţin sfaturi!

Lasă un răspuns