A iubi vs. a poseda. Unii nu-și dau seama de diferență

pexels-photo-72634

Iubitul ”meu”. Soțul ”meu”. Centrul universului, agonia și extazul, începutul și sfârșitul. Pe scurt: ”Al meu”.

Să luăm următoarea situație: ea divorțată și foarte înamorată de el, cum nu se poate mai însurat. El – care s-a prins că sinceritatea e singura cale de a tăia din start avânturile amantei – îi mărturisește că soția e cea mai importantă femeie din viața lui.

Povestea se continuă în ritmul ei un timp, până când în viața amantei apare un alt bărbat. Moment în care sincerul partizan al iubirii necondiționate (a altora) e luat pe sus. Șoc și groază. Urlete și isterii. ”Cine e nemernicul, că-i rup picioarele!”.

Ce ne face să devenim atât de posesivi pe parcurs? De ce nu putem să iubim fără pretenții? În primele momente după ce ne îndrăgostim suntem atât de toleranți, trăim cel mai adânc respect pentru ființa celuilalt. Ne apropiem de el/ea cu reverență, să nu distrugem minunea.

Și, după ce ne primește în spațiul său, ne lăbărțăm cu nonșalanță și îl înghesuim într-o zonă pe unde ”nu se trece”. Nu pledez pentru libertinaj, doar mă doare atitudinea de matroane despotice pe care o au unele femei care nu le permit bărbaților nici măcar să întoarcă privirea după altcineva. Le monitorizează contul de facebook. Le sparg parolele de la mail cu o dexteritate invidiată ce cei mai aprigi hackeri. Nu-și dau seama că le anihilează astfel masculinitatea după care tot ele vor suspina.

Mă doare și strășnicia bărbaților care consideră că femeia de lângă ei este o anexă a lor, o entitate care nu gândește și nu trăiește pe cont propriu, a cărei singură menire este să-i slugărească tăcut până când moartea îi va despărți. Cu cât e mai grasă și urâtă, cu atât mai bine. Nu se uită nimeni la ea, nu e niciun pericol să zboare. Și unii nu se opresc la o anexă, cu pretențiile aferente pentru fiecare.

Unde ni se rupe filmul?

Unde uităm să fim recunoscători pentru darul iubirii și începe să ni se pară că totul ni se cuvine? Când primim grația iubirii – după care tânjim cu toții – e ca și cum Universul se înclină în fața noastră cu considerație, ca și cum ni se oferă onoarea de a păși în largile săli ale supremelor mistere. Ca și cum merităm. Puțini reușim să ne reamintim aceasta și după ce începem să folosim împreună aceeași baie.

Să avem umilința de a înțelege că nu totul ni se cuvine. Respectul față de ființa profundă a celuilalt. Simțul proporțiilor între noi și ceea ce produce miracolul iubirii.

Nu vom rămâne neapărat în beția începutului, dar vom descoperi cu uimire că avem mai multă putere pentru a avea grijă de celălalt decât pentru a avea grijă de noi înșine – la o adică. Că, în efortul  de a-l înțelege pe el, ajungem să ne cunoaștem mai bine pe noi. Că sacrificiile pe care le facem pentru a-i fi pe plac ne fac mai buni.

Câtă vreme iubirea ne înnobilează și ne eliberează, suntem pe drumul cel bun. Cum știm când am ieșit din zona ei de vrajă protectoare? Când începem să suferim. E atât de simplu.

 

One thought on “A iubi vs. a poseda. Unii nu-și dau seama de diferență

  1. Atunci cind observam suprafata lucrurilor, fenomenelor si emotiilor, constatam existenta unor situatii de acest gen. Faptul ca cineva devine constient de manifestarea situatiei in propria sa viata nu este echivalent cu luarea de masuri constiente pentru a remedia situatia… deoarece exista o confuzie intre intelegerea intelectuala si superficiala a situatiilor si rezolvarea lor… Tendinta e aceea de a crede ca, odata ce o anumita problema e constientizata, atunci ea se „autorezolva” sau corpul se „autovindeca”… De fapt, rareori si intimpla asa… pentru ca setarile programelor subconstiente readuc si reactualizeaza problema ce tocmai a fost constientizata… astfel ca dupa promisiuni de genul „iti promit ca nu se va mai intimpla a doua oara”, de fapt, in cele mai multe cazuri, se va intimpla nu doar a doua oara, ci si a treia si a patra oara… etc. Puteti citi sute de pagini din carti despre psihologia personala, autovindecarea emotionala, sau altele pe aceeasi categorie de teme, pentru ca in putine cazuri, solutiile nu doar apar ci chiar se manifesta si rezolva problema deja constientizata. Cum pot fi rezolvate celelalte cazuri, cele multe, in care conflictele de viata, constientizate sau nu, tind sa repete pe intreaga durata a relatiei de cuplu ? Ideea e simpla dar aplicatia practica e dificila. Programele subconstiente care genereaza la nesfirsit anumite categorii de probleme si conflicte emotionale, necesita o „dezinstalare” … iar aceasta „dezinstalare”, la nivelul emotiilor si a mintii nu se poate face „manual” pentru ca ramin anumite „resturi”, exact ca la o dezinstalare a unui soft, in urma careia ramin unele fisiere ce nu pot fi sterse… Programele subconstientului se „dezinstaleaza” pur si simplu prin cresterea nivelului energiilor biologice, precum asa-numita „activare a energiei kundalini” si atunci se produce un fel de „clear cleaning”, echivalentul virtual al unui curatator si dezinstalator de programe de calculator, pe care utilizatorul il achizitioneaza ca supliment la sistemul de operare pe care il are calculatorul personal. Asa dupa cum din experienta mea personala de utilizator PC, un asmenea Cleaning Program mi-a rezolvat marea majoritate a problemelor de mentenanta si optimizare PC, in mod analog, activarea energiei kundalini (adica a bipotentialelor corpului) mi-a rezolvat marea majoritate a problemelor de sanatate si viata, in special cele descrise de acest articol.

Lasă un răspuns