Ceai vs. cafea? Prefer cafeaua… dar altfel

person-woman-coffee-cup

De când îi știu, ai mei au un ritual la care n-au renunțat nici până-n ziua de azi: cafeaua de după masă. Cu ceșcuțe din porțelan, pe o tavă argintie, însoțite de pahare din cristal cu apă și diferite alte dulciuri și semințe.

Când au considerat că am o vârstă acceptabilă (pe la 12-13 ani), au pus pe tava lor încă o ceșcuță, mai mică – să guste și odorul minunata licoare maro.

Doar că… pe mine nu m-a prins. Nu știu dacă din cauză că am fost o adolescentă protestatară și țineam neapărat să mă opun obiceiurilor lor sau pur și simplu nu mă potrivesc cu cafeaua. Cert este că eu nici acum, la înaintata mea vârstă, tot nu pot să beau cafea.

Mi se pare că îmi lasă un gust neplăcut în gură, că îmi colorează dinții, că îmi generează palpitații și că nu-mi aduce nicio plăcere. Îmi place să-i simt mirosul, îmi place aspectul și dichisurile ei – dar mie nu-mi trebuie, ce să fac?

Mai târziu am aflat că nici nu-i chiar așa de sănătoasă, deoarece cofeina blochează receptorii pentru adenosină, o substanță care semnalează oboseala naturală în corp. Carevasăzică, cafeaua nu ne energizează, ci ne taie doar senzația de oboseală, deci organele continuă să obosească, chiar dacă la ”suprafață” pare că suntem vioi, situație care, în timp, este ruinătoare pentru vitalitatea organismului.

Asta vine cumva în contradicție cu miriadele de articole care circulă pe net și nu mai prididesc să laude virtuțile cafelei, care conține antioxidanți care previn îmbătrânirea și multe alte substațe minunate care ne feresc de tot felul de boli la modă. Nu mă pricep, dar în mod intuitiv m-aș feri de orice lucru care dă dependență (în afară de seriale, desigur :D). Nici nu întreb cine a finanțat studiile respective ca să n-o dau în conspirații…

Mie oricum nu-mi place cafeaua, așa că ce rost are să mă mai complic? Am primit de curând un borcan cu ”cafeluță” din orz, care îmi face diminețile mai gustoase. M-am uitat și am găsit că această băutură mai este numită și ”prietena stomacului”, recomandată de nutriționiști celor care vor să-și mențină o greutate armonioasă și au probleme de digestie.

Orzul susține instestinele și colonul, scade colesterolul rău și pe cel care le afectează pe femeile aflate în prag de menopauză. Previne îmbătrânirea prematură și o mulțime de alte boli legate de circulația sângelui. Pe aceștia nu știu cine i-o fi finanțat, dar câtă vreme nu intru în sevraj dacă nu-mi iau cafeluța de orz de dimineață, eu zic că e ok.

Mai există și cafeaua din cicoare (pe care personal eu n-o găsesc la fel de savuroasă, dar cică te trezește mai tare decât asta de orz). Pe lângă faptul că este un energizant natural, cicoarea întăreşte sistemul imunitar, are un efect detoxifiant, tonic şi decongestionant al organelor interne, dar mai ales asupra ficatului. Are o aromă similară cafelei şi nu produce deloc efecte negative. De asemenea, se spune că are efecte mari în stimularea activităţilor psihice. Este revitalizantă şi combate prompt astenia, depresia sau starea de somnolenţă.

N-am spus încă nimic despre cafeaua verde. Se spune că boabele necoapte de cafea conțin substanțe care, în combinație cu cafeina stimulează arderea rapidă a grăsimilor, dar și împiedică formarea de noi depozite grase. O fi bună pentru slăbit, dar are un gust groaznic – sau poate n-am știut eu să o prepar. Oricum, nu am de gând să repet experiența prea curând.

O altă alternativă pentru cafea este, desigur, ceaiul. Din punctul meu de vedere, ceaiul este o activitate mult prea simandicoasă. Trebuie să fii într-o anumită dispoziție, căldura lui te face să transpiri și te relaxează într-un mod în care eu nu simt întotdeauna nevoia. În niciun caz nu mi-aș începe ziua cu un ceai, decât dacă e recișor. Am înțeles că ceaiul verde ar fi cel mai indicat, deoarece conține ingredientele cele mai sănătoase și te energizează natural. Ceaiul negru conține o cantitate dublă de cafeină, substanță care pe mine mă pune în fibrilații la propriu, așa că mai bine mă feresc.

Îmi plac, în schimb, ceaiurile aromate din plante seara, când am timp să mă lăfăi și să mă relaxez. Sau când mi-e frig și când sunt răcită. Mda, se poate să fi asociat ideea de ceai cu ideea de febră și zăcut în pat. Probabil că pentru mine componenta psihologică este extrem de puternică când e vorba să aleg între ceai și cafea.

Dar nu același lucru se petrece și cu cafegii patentați? Se spune că este nevoie de circa un sfert de oră pentru ca substanțele active din cafea să ajungă în creier și să dea efectul de așa-zisă înviorare. Dar iubitorii de cafea simt cum renasc ca o floare ofilită sub un jet de apă instantaneu. Curat autosugestie, ce să zic!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *