Fericire fără amăgire? Se poate, dar…

pexels-photo-192555

Baza oricărei încercări de auto-transformare este conștientizarea mereu crescândă a realității, împreună cu pierderea iluziilor.”
Erich Fromm

De ceva vreme, mă bântuie tot mai des sentimentul că trăim într-o lume rea, în care aproape totul este corupt și lipsit de sens. În spatele tuturor lucrurilor și fenomenelor cu care vin în contact descopăr interese ale unora și altora, care numai binele nu ni-l vor.

Orice știre pe care o citesc, orice lucru pe care vreau să-l cumpăr, orice mâncare care îmi face cu ochiul – toate vin la pachet cu conștientizări din gama lui ”nimic nu este ceea ce pare a fi”, astfel încât ajung să cred tot mai des că nu există colțișor sub soare care să nu fi fost atins de germenii distrugerii.

Mai mult, la o analiză atentă, constat că lumea nu a fost nicicând un loc prietenos, că minciuna și răutatea au fost ingredientele principale ale istoriei și că da, poate că astăzi trăim o criză fără precedent, dar nici cu înaintașii noștri nu mi-e rușine.

Toți se văitau, care mai de care, că ”așa ceva nu se mai poate”, că ”niciodată omenirea nu a ajuns la un grad atât de înaintat de decădere” și, cu toate acestea, lumea a continuat să decadă, iar faptele atestă că mereu se poate și mai rău.

Însă, în pofida acestor observații de bun simț, în lume continuă să existe oameni care nu și-au pierdut speranța, care descoperă progrese acolo unde alții văd numai putregai, care mai au resurse pentru a fi fericiți.

Care să fie secretul lor?

Unii chiar nu-și dau seama. De regulă, oamenii foarte tineri, care nu au dat piept cu vicisitudinile vieții, consideră în mod natural că viața e frumoasă. Ei sunt plini de energie și avânt și cred că pot schimba lumea. Unii dintre ei reușesc, măcar pe bucățica lor. Pentru marea majoritate însă, vine o vreme când își pun problema așa cum v-am spus-o la început și, negăsind nicio speranță, se resemnează și se acresc.

Nu vreau să cred că asta e singura cale. De altfel, nici nu e calea reală. Dezamăgirea presupune să te fi amăgit mai întâi. Dar ce ne rămâne după?

Frumusețea care vine din interior. Fericirea care vine pe calea alegerii. Dezvoltarea a ceea ce găsim în noi înșine. A trăi lucid. A face încă un bine, unul mic, cu speranța că undeva, acolo sus, Cineva veghează.

Cred că Adevăratul Bine nu se opune cu răul, cred că binele care se opune cu răul alege calea cea mai grea pentru a-l învinge. Adevăratul Bine este mai presus de orice pereche de contrarii și ține de un rost superior care ne scapă, deocamdată.

Lumea în care trăim are caracteristicile despre care am vorbit. Dacă am fi fost mai buni, am fi trăit în altă parte. Fiecare dintre noi are exact ceea ce merită. Asta nu înseamnă că nu avem puterea de a schimba ceva, chiar dimpotrivă.

Însă singura transformare față de care putem fi siguri este a noastră înșine. Eșecul repetat al tuturor orânduirilor prin care omenirea a trecut până acum, chiar dacă fiecare se baza pe o ideologie plină de bune intenții, dovedește un singur lucru: nu lumea din afară trebuie să se schimbe pentru ca să avem o viață mai bună, ci cea din noi înșine.

Câtă vreme natura umană va fi dominată de lăcomie și egoism, oricâte eforturi am face, tot vom fi orbiți de putere odată ajunși în vârf.

Câtă vreme nu ne vom lăsa ghidați de legile universului, ne vom lovi mereu și mereu de limitele intereselor noastre meschine.

Până când nu vom înțelege că nu noi inventăm aceste legi, ci doar le descoperim, până când nu vom învăța să le utilizăm în mod sănătos în folosul nostru, vom ajunge mereu în același punct, neputincioși și bolnavi.

Însă cei care pot să facă toate acestea, cei care renunță la tot ceea ce este mic și impur în ei înșiși, cei care aleg să se alinieze cu Universul, reușesc să-și creeze raiul pe pământ. Și, cu cât mai mulți vom înțelege aceasta, cu atât mai frumoasă lumea noastră va fi.

Îndrăznesc să sper că așa ceva nu e imposibil, de-aia vă spun și vouă, să vă reamintesc 🙂

3 thoughts on “Fericire fără amăgire? Se poate, dar…

  1. Imi place articolul tau 🙂
    Am si eu deseori dispute cu cei din jur care-mi spun ce perioada cumplita traim. Si cu toate acestea mie mi se pare ca oamenii sunt din ce in ce mai frumosi, mai constienti si mai dispusi sa se transforme interior. Este o perioada in care binele si raul este invalmasit, cele doua contrarii exista si vor exista intotdeauna. Depinde doar ce parte vrei sa alegi… Sau poate ce parte a paharului vezi. In viata reala, paharul nu o sa fie niciodata complet plin…

  2. Cercul vicios al lipsei de cunoastere a propriului corp si psihic, in perioada tineretii, reprezinta un dezavantaj si chiar un impediment in fata provocarilor vietii… Suntem invatati de catre sistem si de catre parinti (care la rindul lor au fost invatati de catre sistem si de parintii lor, etc etc) cum sa facem fata provocarilor profesionale, intelectuale, precum absolvirea liceului, admiterea la o facultate si apoi alegerea unui loc de munca dar nu suntem invatati de catre nimeni cum sa facem fata provocarilor emotionale, psihologice, stress-ului. O astfel de organizare a celor necesare traiului este in defavoarea individului dar favorizeaza societatea, in dezvoltarea ei pe o singura directie: cea materialista.
    Numeroasele incercari ale asa-ziselor scoli spirituale, au fost, … de prea multe ori,… esuate si discipolii nu au ajuns la rezultatele asteptate, iar aceste asteptari … au fost, si ele, inselate.
    Asadar, tot ce stim face, e sa ii invatam pe altii cum sa traiasca in materialismul si modernismul tot mai dezvoltat al acestui secol. Se presupune, in mod eronat, ca … relatia de cuplu, iubirea, se vor manifesta automat si nu necesita educatie. Si atunci, daca noi ca parinti nu am primit-o, pentru ca nu am avut de la cine, cum sa o transmitem mai departe ?
    Si din nou, incercarile altor cautatori ai sinelui si experimentatori ai starilor de constiinta, vor sa completeze golul imens al lipsei de educatie dar a doua problema care apare, este ca tinerii nu vor nici educatie, nici consiliere, nu vor dezvoltarea fiintei, nu vor niciun fel de transformare care sa ii scoata din lumea iluziilor frumoase, a minciunelelor aranjate si cosmetizate, a prefacatoriei frumos ambalate… pentru ca … asta e lumea care le place. Pentru tinerii de 20-30 ani, a fi bolnav, e aproape sinonim cu o gluma… dar pe cind va apare boala in corpul fizic, deja e mult prea tirziu pentru a considera ca nu e o gluma, deoarece majoritatea resurselor au fost epuizate.
    Viata nu va deveni mai frumoasa si atractiva, cita vreme intelegerile si invataturile de cea mai buna calitate, ramin doar in interiorul mintii dar nu se regasesc nicaieri aplicate in corpul fizic … Cunoasterea care se adreseaza intelectului, este o cunoastere ingusta, relativa, permite dezvoltarea tehnologica si stiintifica dar cunoasterea care se adreseaza corpului ofera un spectru larg al dezvoltarii fiintei, pe multiple planuri, in vederea creerii unei mai bune interrelationari umane, dpv emotional, afectiv, comunicational… dar ca in orice alta abordare a unei cunoasteri, e nevoie de disciplina, perseverenta, cautare, experimentare si practica consecventa… Cunosc tineri care sunt in stare sa invete matematica sau informatica ajungind campioni dar asta nu inseamna in mod obligatoriu ca ei vor fi mai dezvoltati dpv emotional, psihologic si comunicational… Ei slefuiesc la maxim doar o latura a diamantului, lasindu-le pe celelalte nepregatite sau in „voia sortii”…
    Spre deosebire de secolele trecute omenirea nu a decazut, dar dpv al trasaturilor umane ea a rezolvat doar foarte putine lucruri… de exemplu, viata umana are valoare si nu mai este luata cu atita usurinta si cruzime cum se facea in Evul Mediu, … la un denunt mincinos, sau pe baza unor banuieli si suspiciuni… Eu cred ca asta e un pas inainte, in ceea ce priveste reconsiderarea valorii vietii umane, mai ales de dupa al doilea razboi mondial si in mod semnificativ dupa 1990, cind majoritatea orinduirilor totalitare si dictatoriale, au inceput sa cada…
    Vreti o viata mai fericita in cuplu ? Faceti efortul de a invata cum sa utilizati corect resursele corpului si ale mintii, invatati un stil de viata mai armonios, dar e nevoie de efort, invatati sa cultivati adevarul, dar e nevoie de efort,… Un cuplu se construieste pe valori comune iar aceste valori trebuie sa fie autentice.

Lasă un răspuns