De ce înşală oamenii în cuplu

Pe vremuri, monogamia însemna o persoană pentru toată viața. Acum monogamia înseamnă câte o persoană pe rând. ” Ester Perel

…iar fidelitatea înseamnă cu totul altceva decât ne-au învăţat bunicii. Cu toate că, dacă citeşti printre rânduri, iubirea continuă să însemne acelaşi lucru ca în toate timpurile.

Mi se pare foarte interesant acest TED pentru că punctează elegant câteva aspecte importante ale relaţiei de cuplu:

  • Faptul că atracţia nu e veşnică şi, dacă vrem să dureze, trebuie să depunem eforturi reale;
  • Faptul că a te îndrăgosti de altcineva nu are nicio legătură cu a avea totul în relaţia în care eşti deja;
  • Faptul că relaţia ta de cuplu te defineşte pe tine aşa cum eşti. A îndrăzni să priveşti dincolo înseamnă a-ţi sonda propriile limite;
  • Faptul că sufletul omenesc nu poate fi inclus în canoane, ce simte şi de ce simte el încă nu poate fi explicat îndeajuns de nicio ştiinţă.

Aşa că vă las în compania acestei doamne curajoase şi înţelepte. Ea zice să regândim infidelitatea. Probabil că în 25 de ani vom regândi relaţiile de cuplu în totalitate.

Monogamia nu avea nimic de-a face cu iubirea. Bărbații se bazau pe fidelitatea femeilor ca să știe ai cui erau copiii și cine ia vacile după ce voi muri.

Definiția infidelității continuă să se extindă: sexting, pornografia, folosirea în secret a aplicațiilor de întâlniri. Așadar, deoarece nu există o definiție universal acceptată a ceea ce înseamnă infidelitatea, estimările variază mult, de la 26 la 75 %. În plus suntem noi înșine contradicții ambulante. 95% din noi spun că e îngrozitor ca partenerul să mintă în legătură cu o aventură, dar cam tot atâția spun că ar proceda exact la fel dacă ar avea ei o aventură.

Când căsătoria avea un obiectiv economic, infidelitatea amenința siguranța economică. Dar acum căsătoria e un aranjament romantic, iar infidelitatea ne amenință siguranța emoțională. Ironia e că obișnuiam să apelăm la adulter ca spațiu unde căutam iubirea pură. Dar acum când căutăm iubirea în căsătorie, adulterul o distruge.

Infidelitatea anulează marea ambiție a iubirii. Dar dacă infidelitatea a fost mereu dureroasă de-a lungul istoriei, astăzi e adesea traumatizantă, deoarece amenință modul în care ne raportăm la sine.

Dacă divorțul era o rușine, azi a rămâne când poți pleca e noua rușine. Heather nu poate vorbi cu prietenii deoarece se teme să n-o judece pentru că încă îl iubește pe Nick și peste tot primește același sfat: părăsește-l, scapă de balast. Dacă rolurile ar fi inversate, Nick ar fi în aceeași situație. Să rămâi e noua rușine.

Deci, dacă putem divorța, de ce mai avem aventuri? Presupunerea tipică e că, dacă cineva înșeală, ceva e în neregulă cu relația sau cu tine. Dar nu se poate ca milioane de oameni să fie toți patologici. Logica e următoarea: dacă ai acasă tot ce-ți trebuie, nu mai e nevoie să cauți în altă parte, presupunând că există căsătoria perfectă care ne va imuniza împotriva dorului de ducă. Dar dacă pasiunea are un termen de garanție limitat? Dacă există unele lucruri pe care chiar și o relație bună nu le poate nicicând oferi? Dacă până și oamenii fericiți înșeală, ce înseamnă asta?

În miezul unei escapade se află adesea un dor și o dorință de a avea o legătură emoțională, noutate, libertate, autonomie și intensitate sexuală, dorința de a regăsi un sine pierdut sau o încercare de a readuce vitalitatea în fața pierderii și tragediei.

Pretutindeni în lume există un cuvânt pe care mi-l spun cei ce au aventuri amoroase: se simt vii.

Contrar a ceea ce ați putea crede, idilele sunt prea puțin legate de sex și mult mai mult de dorință: dorința de atenție, de a te simți special, de a te simți important. Structura unei aventuri, faptul că nu poți nicicând să ai iubitul, ține dorința vie. Ăsta e un mecanism al dorinței, deoarece incompletudinea, ambiguitatea, te face să dorești ceea ce nu poți să ai.

Am observat că multe cupluri, imediat după escapadă, datorită acestei „dezordini” ce poate duce la o nouă ordine, vor avea discuții profunde, sincere, deschise, așa cum nu au mai avut de mult. Partenerii care nu mai erau interesați sexual devin înfierbântați de o dorință pe care nu și-o pot explica. Ceva legat de frica de a pierde va reaprinde dorința, și va deschide drumul unui nou tip de adevăr.

Sunt multe feluri în care ne trădăm partenerul: desconsiderare, neglijare, indiferență, violență. Trădarea sexuală e doar un mod de a-ți răni partenerul. Cu alte cuvinte, victima unei aventuri nu e întotdeauna victima într-o căsnicie.

One thought on “De ce înşală oamenii în cuplu

  1. Exista si alte motive pentru care oamenii se inseala, se despart, isi cauta noi relatii… etc. Pot argumenta prin explicatii bazate pe experienta personala… unele validate stiintific (ceea ce inseamna ca au fost verificate si teste in foarte multe alte situatii) dar altele sunt nevalidate stiintific si se bazeaza exclusiv pe un punct de vedere personal si pur subiectiv… As porni de la ideea ca oamenii isi construiesc un set de valori pe baza carora isi dezvolta viata si personalitatea… Foarte multi ati fi tentati sa credeti ca banii sau iubirea sunt valori ce determina implicit atingerea starii de fericire dar in realitate acestea doua ofera acea stare de fericire NUMAI daca exista un ingredient comun la ambii parteneri si anume VALORI COMUNE. Ei bine, pe cât ar putea părea de paradoxal, cel mai important lucru fără de care banii şi iubirea nu ne pot face cu adevărat fericiţi şi împliniţi sunt valorile personale corecte. O valoare personală este un lucru sau o idee pe baza căruia, cărora îţi creezi însăşi sensul existenţei tale iar aceste valori depăşesc cu mult puterea şi impactul pe care îl pot avea cele mai intense sentimente de iubire sau cele mai fabuloase câştiguri financiare. Pare greu de crezut, dar aceste valori se află la baza majorităţii conflictelor din relaţiile de cuplu şi nu numai. Ele sunt atât de puternic impregnate în structurile minţii încât determină în mod nemijlocit toate alegerile pe care le vom face în decursul vieţii, iar dacă avem valori proaste atunci viaţa noastră va fi una de slabă calitate şi deprimantă de la o zi la alta. Valorile proprii sunt considerate, la un nivel profund, mai presus de sentimente, de bani, de iubire… ele sunt mai presus de orice altceva. Oamenilor le vine greu să creadă că aşa ceva este posibil. Dar acest lucru poate fi verificat în cazul multor relaţii de cuplu care merg rău, după un anumit timp. De ce ? Pentru că cei doi îşi descoperă reciproc faptul că au valori personale diferite iar acestea intră în conflict cu sentimentele şi trăirile lor până la momentul în care cuplul ajunge să se despartă. Dacă aveţi valori proaste sau incompatibile atunci fericirea nu e posibilă. Chiar daca valorile sunt bune, dar daca ele sunt diferite, atunci relatia devine incompleta sau incompatibila in scurt timp. Despre valori proaste nici nu are rost fac comentarii… chiar mai mult, daca cei doi au ACELEASI valori proaste in structura lor de idei atunci poate fi cu mult mai rau. Dacă vreţi să aveţi parte de o fericire în doi atunci primul lucru e de a vă verifica atent valorile în care credeţi şi să încercaţi să le modificaţi. Va fi extrem de greu de făcut aceasta, dar reuşita vă va aduce avantaje imense. Dar dacă veţi pune în practică, atunci nu acceptaţi compromisul unor valori proaste şi inutile deoarece soluţia temporară oferă numai rezultate temporare, după care iarăşi apare conflictul. Noi am creat valori proaste iar acestea ne condiţionează viaţa, ne perturbă sentimentele, iar alegerile pe care le facem nu vor fi niciodată libere ci condiţionate de aceste valori. Dar chiar dacă ai cele mai bune valori în viaţă, dar majoritatea celorlalţi nu le au şi nu coincid cu ale tale, atunci nu vei putea interacţiona cu ei şi nu vei avea o relaţie intimă, profesională sau de prietenie care să fie stabilă în timp. Oamenii nu sunt capabili de a manifesta iubirea necondiţionată şi ei răspund, în prea puţinele situaţii fericite, doar la prezenţa perceptibilă a iubirii iar în numeroase alte situaţii nu răspund deloc, fiind blocaţi de traumele neîmplinirilor anterioare. Dualitatea la care suntem supuşi ne-a rupt atât de mult de propriile noastre jumătăţi (interioare), încât nu le mai putem descoperi nici în noi şi nici în afara noastră. Studii ştiinţifice recente indică faptul că există o tendinţă tot mai mare de a se crea o ruptură sau o prăpastie între cele două sexe. Oamenii se agaţă, uneori cu o disperare demnă de o cauză mai bună, de orice relaţie, de orice idee, de tot ceea ce ar putea umple imensa pustietate din sufletele lor, fără a bănui că, în realitate, închinzându-se faţă de ceilalţi, se închid faţă de ei înşişi. Majoritatea au renunţat la orice efort şi s-au reîntors acolo de unde au plecat, adică în lumea cotidiană a pierderii de vreme, a discuţiilor inutile, a plimbatului aiurea prin magazine, a vizitelor mascate de curtoazie, a servirii meselor copioase şi scumpe, deoarece se pare că înainte „era mai bine”. Dar şi aceea e o lume a suferinţei mascate, care în cele din urmă va fi dominată de boli cumplite. Probabil există speranţa deşartă conform căreia acel „cel din urmă” va fi poziţionat undeva cât mai departe, la o vârstă la care te vei simţi bătrân, obosit şi plictisit în aşteptarea inevitabilului. Profesorul Daniel David imi spunea intr-o emisiune faptul ca oamenii sunt influentati si prin intermediul unui fenomen care se numeste contaminare psihologica si o sa citez (am transcris din emisiune): „Funcţionarea inconştientă a minţii umane are, uneori, şi consecinţe negative. Tocmai de aceea, în asemenea situaţii trebuie să fii capabil să traduci elementele inconştiente la nivel conştient astfel încât să le poţi controla. Aceasta e una din metodele ce pot fi utilizate. Dar un alt lucru, chiar mai important, legat de inconştientul uman este de a avea grijă mare la ce anume permiţi să intre acolo. Asta ţine foarte mult de educaţie. Deseori am spus că oamenii sunt foarte conştienţi la contaminarea fizică din mediu, cu radiaţii UV, cu pesticide, cu alte substanţe chimice Noi am învăţat că trebuie să avem grijă pentru că acestea ar putea afecta biologia noastră dar, în acelaşi timp suntem atât de naivi încât nu conştientizăm contaminarea psihologică. Ei bine, în mod evident, în cazul contaminării psihologice nu este vorba despre pesticide dar eşti contaminat cu informaţii false, informaţii irelevante, informaţii care nu te ajută. Dacă eşti expus la aceste informaţii, ele intră în mintea ta, în acea parte numită componenta inconştientă a minţii umane şi o dată ce au intrat acolo, ele te vor influenţa într-un mod automat şi inconştient! Şi noi ce facem? Ei bine., nu ne este frică de acestea şi vom sta cu iluzia conform căreia dacă ştim dacă o informaţie este falsă, atunci o putem controla cu uşurinţă. Acceptam să ne fie spuse minciuni, şi ne gândim că ştim deja că e o minciună şi credem că acestea nu ne vor influenţa. Dar acest lucru este o mare iluzie! Studiile experimentale sunt făcute în modul următor: Să spunem că suntem lectură pentru public un scenariu în care un personaj a comis un fapt imoral şi am citit aceste fapte. Primul grup de participanţi la experiment primeşte această descriere. Al doilea grup de participanţi la experiment primeşte exact aceeaşi lectură, dar în plus li se mai transmit încă câteva informaţii de genul, omul acela îşi bate soţia sa, sau nu îşi iubeşte copiii şi aşa mai departe. Al treilea grup de participanţi la experiment primeşte exact aceeaşi lectură, inclusiv caracteristicile negative prezentate la cel de-al doilea grup şi îi las câteva minute să reflecteze după care revin şi le spun să ignore aceste ultime caracteristici, deoarece le-am furnizat din greşală, ele nefiind legate de acea persoană şi îi rog să le ignore. Un individ obişnuit ar spune: „Oh, asta e OK, le-am ignorat”. În continuarea experimentului, apelez toate cele grupuri de participanţi la experiment şi îi rog să acorde o pedeapsă pe o scală de la 1 la 10 acelui personaj din scenariul prezentat. În mod firesc, al treilea grup, cărora le-am spus că informaţiile negative prezentate au fost eronate şi că să le ignore, ar trebui să aibe rezultate asemănătoare primului grup (cărora aceste informaţii nu le-au fost prezentate). Ei bine, studiile experimentale arată că ei au dat răspunsuri asemănătoare cu al doilea grup, cărora li s-a spus că aceste informaţii sunt relevante şi adevărate. Iar acest fapt se întîmplă tocmai datorită contaminării cu informaţii false şi irelevante. „

Lasă un răspuns