Gândeşte pozitiv!

beautiful-girl-with-sun-flowers

Iubitul tău ţi-a spus că vine într-o oră şi au trecut trei şi el tot nu a apărut. Te cuprinde panica sau îţi vezi de treburile tale, convinsă că o să-ţi povestească de-a fir a păr ce s-a ivit? Şeful tău îţi trasează în ultima clipă a programului un maldăr de sarcini de făcut „alaltăieri”. Îţi faci planuri de plecare din firmă tremurând de nervi sau te apuci să dai telefoane celor care te aşteaptă, şi le spui cu glas domol că „mai ai puţină treabă?” Ai de vorbit în faţa a două sute de oameni. Te paralizează emoţiile, presărate cu imagini despre cum o să dai greş, sau te umple euforia la gândul că vei străluci încă o dată?
Sunt momente în viaţa unui om când mintea ar trebui să fie o fabrică de gânduri bune. Mai tot timpul… Dar cum să faci? Şi, la urma urmei, ce contează dacă vezi jumătatea plină sau cea goală a paharului?

Eşti ceea ce gândeşti!

Mintea noastră este ca un imens magnet care atrage către noi exact ce gândim aproape tot timpul. Dacă ai putea să faci un fel de „hartă” a vieţii tale, în care să vezi „de sus” toate evenimentele care te-au marcat, ţi-ai da seama foarte repede că nimic nu a fost întâmplător. Era firesc să pici examenul de conducere – pentru că nu ai crezut niciodată că o să-l iei. În schimb, oricine ar fi putut spune dinainte că vei fi o mamă bună, pentru că aveai numai gânduri luminoase despre subiectul: „copii”.
Gândurile pe care le menţii mai mereu în minte, însoţite de emoţiile care le dau putere, cheamă către tine, mai devreme sau mai târziu, exact situaţiile pe care ţi le-ai imaginat. Şi nu e suficient să-ţi spui răzvrătită într-o seară: „sunt mulţumită!” – când de fapt tu nu crezi asta. Un gând răzleţ nu are nicio forţă. Totuşi, e un început mai bun decât nimic.

Sfat: Gândurile bune apar de la sine dacă te menţii într-o stare emoţională pozitivă. Când te cuprinde supărarea, în loc să-i dai curs, caută ceva care ţi-ar face plăcere. Pot fi cinci minute întinsă pe pat, într-o cameră liniştită, sau o baie caldă şi înmiresmată, sau să te-apuci să faci curăţenie-lună în toată casa. Dar ai grijă: să fie ceva constructiv! Nu un pahar de vin, nu o ţigară sau chiar o „nevinovată” ciocolată. Dau dependenţă…

Stările proaste îţi ruinează viaţa

Nimeni nu e atât de puternic încât să rămână senin în faţa surprizelor de tot felul pe care viaţa ţi le face în fiecare zi. E suficient să te uiţi cinci minute la ştiri pentru ca cel puţin cinci stări negative să te copleşească. Furie, neputinţă, indignare, revoltă, dezgust… Şi apoi, cum să-ţi păstrezi calmul când socotelile facturilor depăşesc bugetul pe care ţi-l permiţi, cum să depăşeşti frustrarea datorată faptului că îţi pierzi cele mai însorite ore ale zilei într-un birou cenuşiu – şi tot degeaba?
Dar hai s-o luăm logic. Dacă situaţia e neplăcută, rezolvi ceva dacă o mai încarci şi cu emoţia ta negativă? Cu sau fără starea ta, ea tot urâtă va fi. Şi apoi întreabă-te: care este scopul tău? E foarte important să ştii exact ce vrei, ca să poţi să porneşti la drum să ţi-l îndeplineşti. Întotdeauna vei dori să reuşeşti într-o anumită direcţie. Să-ţi faci scenarii mentale despre eşecul tău este ca şi cum ai spune că vrei să mergi într-o direcţie, dar s-o iei pe drum în sens invers. Imaginează-te în situaţia pe care ţi-o doreşti, şi bucură-te dinainte de reuşita ta!

Sfat: Fă un gest! De fiecare dată când observi că o emoţie negativă te-a cuprins, încearcă s-o înlocuieşti cu emoţia pozitivă corespunzătoare. Asta nu înseamnă să te lupţi cu tine însăţi. Doar încearcă să priveşti lucrurile din alt unghi. Dacă simţi frică, ia-o ca pe un îndemn către curaj. Dacă te-a furat mânia, aminteşte-ţi că-ţi doreai să-ţi păstrezi calmul. Dacă te sfâşie gelozia, acesta să fie pentru tine semnalul de alarmă care îţi aminteşte că ai nevoie să te iubeşti mai mult. La urma urmei, nu poţi trăi sub un glob de sticlă. Relele vor veni către tine, dar tu vei învăţa că pot fi transformate în bine.

Ai grijă ce spui!

Nu poţi să pretinzi că eşti o persoană pozitivă dacă toată ziua nu faci altceva decât să te vaiţi sau să critici mereu ceva. Cuvintele sunt rezultatele gândurilor tale. Ele creează convingeri care te fac să acţionezi şi care îţi aduc exact rezultatele corespunzătoare! De exemplu, îţi spui: „Nu sunt prea drăguţă”… Iar acest gând îţi apare frecvent, sub diferite forme: „Arăt îngrozitor!”, „Bluza asta mă face grasă!”, „Zici că sunt Muma Pădurii” şi aşa mai departe. Prin aceste cuvinte nu faci decât să-ţi întăreşti convingerea că eşti o urâtă la care nu merită să se uite nimeni mai mult de o secundă. Care va fi urmarea acestei convingeri? Corpul tău o va reflecta fidel: vei sta cocoşată şi vei avea o privire piezişă, ca şi cum ai vrea mereu să te ascunzi. Te vei intimida imediat ce cineva te va privi direct. Mai departe, acţiunile tale vor fi şi ele „virusate”. Vei refuza invitaţiile prietenilor, te vei neglija din ce în ce mai mult, convinsă că n-ai nicio şansă. Rezultatele acestor acţiuni deja sunt foarte clare: vei rămâne din ce în ce mai singură şi nefericită! Şi cine-i de vină? Numai şi numai gândurile tale!

Sfat: Vorbeşte corect! Fă în aşa fel încât ceea ce spui să reflecte fidel scopurile tale. Nu te mai văicări, chiar dacă ţi se pare că ai motive. Urmând exemplul dinainte, fă o listă cu defectele tale şi desfiinţează-le pe rând. Uite-te cu atenţie în oglindă şi spune-ţi: „Azi sunt mai drăguţă ca ieri!” – şi, ca să ai şi motive ca să-ţi susţii afirmaţia, vizitează un cabinet de cosmetică, o sală de fitness… Soluţii există întotdeauna mai multe decât avem nevoie. Doar trebuie să alegem…

Spune… în loc de…
Cum ar fi dacă aş putea? Niciodată nu sunt în stare să
Mă gândesc la o soluţie Nu mai pot de frică!
Îmi imaginez cum mi-ar fi plăcut să fie Mă enervează treaba asta!
E interesant şi provocator E foarte greu, e imposibil
Unde mi-ar plăcea să fiu acum? E insuportabil!
Oare ce m-ar putea ajuta? N-o să reuşesc niciodată
Sigur există o variantă de înlocuire Nu pot să-mi permit
Articol publicat în revista Benessere.

3 thoughts on “Gândeşte pozitiv!

  1. Eu cred ca tot ce ni se intampla are un scop.Nici nu stiu daca este corect sa spun,,se intampla,,Tot ce alegem,persoanele care intra la un moment dat in viata noastra,totul vine pentru a ne invatra o lectie.Cred ca suntem,pe rand,cand elevi,cand profesori.Tot timpul invatam cate ceva.Unii se incapataneaza sa nu priceapa nimic si atunci au parte de inca o lectie dureroasa si de inca una si tot asa pana se schimba in bine sau ajung niste ratati.De-a lungul timpului ne zbuciumam sa ne realizam:sa accedem la o cat mai buna educatie,sa ne integram social,sa ne casatorim si sa avem urmasi,sa ,,intram in randul lumii,,cum se spune.Facem de multe ori alegeri sub presiunea parintilor,a scolii,a societatii.Nimeni nu il intraba pe copil daca ii place scoala,daca agreaza anumite cursuri mai mult decat altele.Se merge pe principiul turmei.Se da un model aberant in timp ce media promoveaza agresiv fete in pielea goala al caror singur merit este ca au trecut prin patul mai multor fotbalisti.Probabil ca aceasta este noua ordine sociala:sa producem cat mai multi imbecili,robotei cu creiere spalata,usor de manipulat.In atare situatie de ce sa ne mai miram ca ne este frica,la cei mai multi dintre noi,sa ne luam propriile decizii,de ce sa alegem o cale necunoscuta cand la indemana sunt atatea cai batatorite de altii,sigure,verificate.Asa ca fiul de doctor se va face doctor,fica de avocat se va face avocat,fiul de muncitor va fi muncitor si tot asa.Pare un cliseu si chiar este,in general.Caile batatorite sunt destul de sigure.Nu ofera ele mari satisfactii dar sunt la indemana.Ne plafonam,ne blazam si ne trezim pe la 40-50 de ani ca am cam facut totul.De fapt,suntem intr-0 familie disfunctionala(asta daca mai suntem si nu am divortat inca)copii au crescut si pe langa faptul ca sunt departe,in general de ceea ce visasem noi pentru ei(nerealist,desigur)serviciul daca il avem nu ne aduce satisfactii ci stres asa ca avem senzatia ca totul este lipsit de sens si ca traim din inertie.Suntem obositi inainte de a fi prea batrani,plictisiti de iubire fara s-o fi avut vreodata.Traim in lehamite doar atunci cand nu ne e prea frica sa traim cu adevarat.Poate va ganditi in sinea voastra:ce o vrea asta sa spuna,ce mari realizari o avea ea?! prieteni,va spun,si eu eram ca toti ceilalti pana intr-oi buna zi cand m-am trezit bucuroasa ca m-am trezit totusi,ca traiesc.Apoi am realizat ca am doua maini si doua picioare,Altii nu au asa ceva.Mai am apoi ochi,urechi si o minte pe care o pot folosi sa-mi infrumusetez existenta cu ea.De ce m-as plange?!Poate ca tot ce trebuie sa stim in aceasta viata din care nu pricepem nimic este doar lectia smereniei.Sa nu mai tot asteptam sa ni se dea.Sa daruim noi mai intai:ajutor,iubire neconditionata,exemplu personal.Pur si simplu.Cred ca lipsa expectatiilor de tot felul ne-ar aduce pacea interioara care este cea mai pura forma a fericirii.Cred ca asta este de fapt fericirea;Sa te simti bine in propria ta piele.Sa nu-ti doresti sa fi aidoma unor modele fabricate dupa stasul unei societati consumiste dispusa oricand sa te prinda in mrejele ei.Sa devii sclavul bancilor care te crediteaza sa-ti iei casa si masina pe care nu ti le permiti de fapt,sa te imbraci si sa traiesti o viata care nu este a ta,sa muncesti pana la moarte doar ca sa platesti la datorii pe care le lasi si urmasilor.Nu-i asa ca te apuca frica daca te gandesti?!Mai bine muncim,nu gandim!

    • Eu cred ca trebuie sa te nasti „pozitiv”, sau cel putin sa cresti intr-o astfel de familie ,altfel toata viata nu va fi decat o „lupta” continua pentru a-ti schimba atitudinea,gindurile,postura,daca toate astea nu vin natural din fiinta ta,chiar daca la un moment dat observi o imbunatatire,este doar la suprafata,in profunzime ramine aceeasi esenta cu care te-ai nascut.
      Academicianul Solomon Marcus spunea ca fiinta umana traieste activ si intens aproape jumatate din viata sa pina la varsta de 6-8 ani( da,si eu am ramas mirata,dar apoi am inteles!),atunci la nivel subconstient,celular daca vreti, se contureaza si se formeaza viata viitorului adult.
      Altfel spus traim pe repede inainte,maxim,adevarat,intens,pentru ca apoi sa mergem fiecare pe drumul pe care l-am „construit”,incet,crezand ca aceea ne este destinatia.
      Putini sint cei care au forta ,daca e necesar, sa mai schimbe ceva.

  2. Pingback: Cum recunoşti o femeie cu inteligenţă emoţională peste medie | Putere de femeie

Lasă un răspuns