puteredefemeie
Fricile de tot felul te ţin în lanţuri dacă nu le găseşti leac. Când nu poţi să trăieşti aşa cum vrei de frică, e clar că ai nevoie de un gând salvator. Care să fie acela?
O să spui: nu e chiar aşa. De ani de zile mi-e frică să nu mă muşte câinii, şi încă nu s-a apropiat niciunul de mine. Ba din contră. Pentru că mi-e frică, am grijă şi îi ţin la distanţă. Pentru că mi-e frică să nu rămân fără job, fac tot ce pot să fiu cât mai bun – şi iată, voi fi avansat. Frica e bună. Mă ajută să mă dezvolt. E adevărat, câtă vreme lucrurile sunt clare pentru tine. Dar ce te faci când fricile sunt iraţionale şi te paralizează fără motiv?
Când frica devine fobie
Spune-i cuiva căruia îi este groază să vorbească în public că frica îi face bine. Cu mâinile transpirate şi tremurânde, cu glasul pierit, cu inima bătându-i până în gât nu vrea decât să fugă din faţa mulţimii. Există şi oameni care au leşinat în faţa unui microfon. Frica lor a devenit fobie. E ceva care răbufneşte din subconştient şi îi ia în stăpânire. Ca un făcut, sunt nevoiţi să se confrunte exact cu situaţia de care le e cel mai groază. Actriţa Uma Thurman nu suportă spaţiile închise. Dar, în meseria ei, e inevitabil să se confrunte cu ele. Spre exemplu, pentru filmul Kill Bill, a trebuit să stea închisă într-un sicriu! Carmen Electra, cunoscută din serialul cu salvamari Baywatch, e cea mai îngrozită când trebuie să se apropie de apă. Şi Natalie Wood se temea de apă, şi în mod ironic, chiar a murit înecată. Oare e adevărat că frica ne dictează viaţa?
Ce se întâmplă în corp când ne e frică?
În momentul în care apare o stare intensă de frică, în organism se descarcă o cantitate mare de adrenalină, un hormon care provoacă reacţia numită în psihologie: „luptă sau fugi”. În acea stare de alertă, nu mai poţi observa lucrurile care îţi fac bine de obicei. În mod automat, vei descoperi situaţiile care sunt pe aceeaşi frecvenţă de undă. Evident, când ai o stare proastă, nu ai chef să te duci la petrecere. Şi reciproca e adevărată. Dacă eşti optimist şi bine dispus, nu te vei lua la ceartă cu nimeni. Oamenii de ştiinţă au descoperit chiar că, atunci când în corp există o cantitate mare de endorfine, hormoni ai plăcerii, durerea fizică poate fi suportată mai uşor. Cât despre cea psihologică, nici nu poate să apară. Endorfinele se secretă şi atunci când faci sport, aşa că nu mai e de mirare de ce joggingul ajută la înlăturarea depresiei.
Gândurile tale creează lumea
Cele mai noi descoperiri ale ştiinţei arată că există o foarte mare legătură între ceea ce gândim şi evenimentele din viaţa noastră. O persoană care este mai mereu posomorâtă şi lipsită de încredere, va determina situaţii în care se va confrunta numai cu neplăceri şi nereuşite. Chiar şi când lucrurile vor merge bine în viaţa ei, va căuta motive de nemulţumire şi le va găsi – pentru că aşa s-a obişnuit, generând alte situaţii mizerabile. Atunci când ţi-e frică de ceva, prin gândurile pe care le ai, dar mai ales prin emoţia cu care însoţeşti acele gânduri, vei chema către tine exact motivul fricii. Cu cât îţi e mai frică să nu te oprească poliţistul că n-ai rovignetă, cu atât ai mai multe şanse să dai nas în nas cu el. Dacă groaza nu ar citi pe faţa ta, sigur te-ar lăsa să treci mai departe.
Nu te lăsa pradă fricilor
Curajul nu înseamnă absenţa fricii, ci depăşirea ei – spune o vorbă înţeleaptă. Nimeni nu e scutit de frică, totul e să nu o laşi să te stăpânească. Ce poţi să faci? Să o priveşti drept în faţă. Să-ţi rezervi un timp să te gândeşti ce s-ar întâmpla dacă ai face totuşi acel lucru de care te temi. Găseşte mai multe variante de reacţie. Alege-o pe cea care te pune în cea mai bună lumină. Exerseaz-o în gând până când simţi că vei avea puterea să o pui în practică. Şi… înfruntă-ţi frica!
Publicat în revista Sănătatea de azi
puteredefemeie
0 comments
Din fericire sau nefericire,depinde cum privesti problema,se pare ca numai noi insine ne putem ajuta sa ne depasim ficile,angoasele,temerie,superstitiile,cum vrei sa le spui.Este foarte adevarat ca daca ai un prieten bun care te poate ajuta cu un sfat bun la momentul potrivit,este extraordinar.Mie mi s- a intamplat sa am nevoie de ajutor nu de mult.Nu mai stiam cum sa gestionez o situatie care aparuse in viata mea.Eram depasita.Mi-au venit in minte prietenele mele de o viata.Din pacate erau plecate din tara de mult.Asta nu a fost o problema penru noi niciodata.Chiar daca ar fi trecut cateva luni in care nu am am fi vorbit,sau ani de cand nu ne-am mai fi vazut cand o facem in sfarsit e ca si cum nu am fi vorbit decat de cateva minute..Asa am functionat noi intotdeauna.Revenind la problema,va spun ca mi-am facut curaj si le-am sunat.Pe rand.Toate si-au oferit ajutorul neconditionat.Toate mi-au spus ceea ce cred ele cu adevarat desre situatia mea.Nu m-au menajat deloc.Dar mi-au spus ca vor fi alaturi de mine orice voi decide sa fac.A fost ca un dus rece care mi-a spalat valul de pe creier.Mi-a clarificat intr-un fel problema.Prietenele mele nu pot sa decida in locul meu,nu pot face ceva efectiv dar mi-au aratat ca le pasa.Cand ti-e frica de ceva este bine sa ai pe cineva caruia sa-i pese de tine.Asta te motiveaza sa iei decizia corecta.Cand stii ca sunt oameni care te iubesc,te valorizeaza si te accepta asa cum esti,nu vei mai putea sa lasi pe cineva sau ceva sa te foloseasca,sa te minimalizeza.Nu vei ceda fricii ca nu vei fi in stare sa-ti gestionezi problemele.Vei face ceva pentru ca stii ca,daca nu-ti iese ceea ce intreprinzi sau dimpotriva,iti iese,cei ce te iubesc vor fi acolo,sa te sprijine,sa planga cu tine sau sa se bucure odata cu tine.Ei sunt acolo,in viata ta.Nu esti singur.Asta conteaza cu adevarat.
Am sa incerc sa-ti povestesc cum am functionat eu vs firicile de tot felul.Stii,cand esti copil,te afli in custdia parintilor tai care te educa.Acest lucru nu este rau pana ce nu incep conditionarile.Ai gija,sa nu faci aia sau ailalta,sa nu cumva sa faci ceva,sa nu ne faci de rusine,bla,bla.Asa ca eu,o fata destul de timida si cumintica ,nu am facut,nu am indraznit sa fac ceva atipic cerintelor postului de copil cuminte.Mi-a cam pierit curajul sa incerc si sa gresesc.Am fost orientata sa fac doar acele lucruri dezirabile,universal expectabile.Sa invat bine,sa fiu cuminte,sa ma casatoresc cu cineva la momentul potrivit.Nu a contat ca am realizat ca cineva-ul acela nu era deloc potrivit pentru mine si nu mai doream sa mai fac pasul.Mi-au spous sa ma marit ca altfel va rade lumea de noi.Si iar am facut-o.Si tot asa am tinut-o.Si cred ca tot asa functioneaza multi semeni de-ai nostri.Sa nu ne suparam parintii,sa nu ne suparam dascalii,sotii,copii,angajatorii….Traim cu frica ca nu vom fi la inaltime si ne staduim din ce in ce mai mult.Si cu cat ne straduim mai mult,cu atat nu reusim sa-i multumim pe altii.Ne e din ce in ce mai frica:sa nu mai fim accepteati de rude sau prieteni, sa nu mai fim dezirabili pentru parteneri,sa nu mai fim iubiti.Ne este tot timpul frica.M-am intrebat de fapt de ce mi-e frica,doar am reusit intotdeauna sa ma descurc?!M-am gandit la ceea ce zicea Aristotel,ca omul este un animal sociabil.Acesta este raspunsul,frica de singuratate.Deci tot o frica.Este bizar.Avem in noi tot potentialul sa reusim in viata ,poate chiar reusim.Dar.sa recunoasrem cinstit.Omul zilelor noastre este frustrat emotional,este singur,anihilat de fricile de tot felul.Nu mai putem iubi pentru ca ne este frica ca vom fi mintiti,folositi,tradati.Adevarata noastra viata este lumea virtuala unde ne refugiem ori de cate ori avem ocazia.Acolo vom putea fi cine vrem noi sa fim fara frica ca vom fi judecati dupa infatisare sau pereformantele noastre.Deci,sa traiasca internetul!
Patanjali , comentat de Osho spune ca trebuie sa-ti fie frica doar de frica insasi si apoi daca nu-ti faci griji totul va fi bine si totul este bine daca nu-ti faci griji.