Maleficent – ce se ascunde în spatele unei poveşti întoarse pe dos

Elle Fanning Maleficient Photocall at  Corinthia Hotel (May 9, 2014) (5)

Elle Fanning cu o privire pierdută alături de Angelina, sinistru de slabă, ambele pe un fundal cenuşiu. Cât de trist să fii să dai curs unei asemenea invitaţii.

De fiecare dată când presa exagerează cu reclama referitoare la un subiect, mie îmi vine să ridic sprânceana. Asta pentru că am încetat de mult să mai cred că mass media este ceva inofensiv, care serveşte intereselor majorităţii – nu e. Ea este un instrument prin care cei care o deţin forjează anumite informaţii în minţile noastre, pentru a obţine scopuri precise, de cele mai multe ori cu multe zerouri în coadă, sau chiar mai rău de atât.

Hai să vă zic de ce mi se tot ridică sprânceana când aud de Angelina şi Maleficent. În primul rând… „Maleficent”? Cuvântul vine din latinescul maleficienta şi înseamnă „cel ce face rău”. Avem de-a face din start cu personajul negativ, dar ni se prezintă în aşa fel încât ar trebui să-l iubim.

Filmul începe idilic: „Era odată o zânişoară, care trăia fericită într-un regat de basm… bla bla bla… şi o chema… Malefica„. Păi dacă era atât de bună, de ce trebuie să aibă numele de „Cea Rea”??! Şi de când zânele au coarne???

Coarnele alea, din câte am citit, sunt construite pornind de la nişte reprezentări ale diavolului, aşa cum apare în mai multe lucrări de-a lungul istoriei. La fel şi pelerina, al cărei guler trebuie să semene cu aripile unui liliac. Plus că poartă o pereche de lentile de contact care imită ochii unei capre. Liliacul, capra – simboluri preluate din ocultismul demonic.

În toată istoria omenirii, tot ce are legătură cu diavolul, coarnele, maleficul face parte din categoria „rău”. Te duce în iad. Acolo unde suferi şi plângi şi te chinui. Vă rog să nu mi-o luaţi în nume de rău (ce-o mai fi însemnând asta acum), dar eu încă mai cred în chestiile astea. Eu cred că dacă vrei să-ţi fie bine, trebuie să cultivi binele, frumosul, stenicul şi armoniosul. Mie îmi place lumina.

Dacă începi cu coarne şi simboluri malefice, să nu te miri că-ţi vor apare în cale tot felul de ciudăţenii. Personal, m-am uitat la film cu atenţie, încercând să nu mă las furată de simbolurile malefice pe care le-am dibuit de pe afiş, şi tot mi-a lăsat o stare proastă. Ca o greaţă vagă, ca şi cum ceva nu e în regulă şi totul era cenuşiu, şi urât, şi întunecat.

Încă ceva: filmul e lansat de Disney, producătorul de poveşti pentru copii. Ce-o fi păţit, o fi ajuns la concluzia că producţia de prinţese fashioniste nu mai dă randamentul scontat şi s-a reprofilat pe vrăjitoare simpatice? Sau vrea cumva să ne obişnuiască de mici cu „plânsul şi scrâşnirea dinţilor”?

În orice caz, a făcut toate eforturile pentru ca Angelina să fie cât mai înspăimântătoare, ca dovadă că singurul copil care a putut s-o joace pe prinţesa Aurora mică este fiica ei, care de bine de rău o mai văzuse, chiar dacă nu cu coarne şi obrajii contondenţi. În rest, toţi copiii care o vedeau, începeau instantaneu să plângă.

Aşa că oricâte cronici minunate o să citesc despre acest film, oricât de mult aţi vrea să mă convingeţi că binele învinge chiar şi în filmul ăsta, tot n-o să mă liniştesc până când n-or să dispară coarnele de pe afiş. Eu sunt curioasă dacă filmul ar fi avut acelaşi succes monstruos la box office dacă n-ar fi avut parte de o asemenea publicitate.

Însă publicitatea nu este o garanţie care atestă valoarea, ba mă tem că de data asta e tocmai pe dos. Doar că noi ne-am obişnuit să ascultăm ce ni se spune la ştiri, ca şi când acolo ar fi autoritatea supremă. Suntem atât de ahtiaţi să aparţinem unui grup social care poartă eticheta de „succes”, încât nici nu ne dăm seama când începem să devenim conformişti.

Chiar nu mai putem să deosebim binele de rău, chiar atât de tare am amestecat valorile cu gunoiul? Cei mai buni profesionişti îşi dau mâna pentru a construi o producţie care ne pune în legătură directă cu izvorul răului din univers. Şi apoi ne mirăm că lumea noastră se duce de râpă.

Mai există încă un aspect, care pe mine personal mă ia cu frig pe şirea spinării. Dacă te uiţi la film ca un om cinstit, care nu prea are vreo noţiune despre lucruri oculte, o să spui: păi care-i problema?! Fata – ce dacă are coarne, it’s a free world, poa’ să-şi pună ce vrea ea, ei! – a fost traumatizată, a greşit, s-a căit, a iertat, se termină cu happy end, toată lumea-i fericită.

Doar că aceste „mici” detalii chiar fac diferenţa. Pentru că dacă ţi se bagă în cap la nivel de mase, cu mega publicitate şi super cronici elogioase, că pe personajul pozitiv îl cheamă „Cel Rău” şi poartă coarne, cum o să mai ai discernământ? Cum o să mai poţi deosebi „binele bun” de „răul rău”?

Binele şi răul se amestecă într-o ciorbă confuză, şi o să ajungi să ţi se pară normal să trăieşti iadul pe pământ. Suntem ca în parabola aceea cu broscuţele, care trăiau într-o oală cu apă, şi nu-şi dau seama când oala lor e pusă pe foc. Dacă ar fi fost puse brusc într-o apă fierbinte, ar fi sărit… ca arse. Dar aşa, pentru că sunt luate treptat, rămân în oala care fierbe, până mor.

Şi ce-i cu tot tam tam-ul acesta sinistru, de ce toată lumea se machiază a la Maleficent şi îşi pune coarne la lansare? De ce toţi consideră că asta e cool şi nu realizează că îşi fac rău cu mâna lor? Simbolurile sunt o armă extraordinar de puternică, şi ea e folosită cu foarte mare succes în publicitate.

Spre exemplu, n-ai să-i vezi niciodată pe Coca Cola sau pe Vodafone înlocuindu-şi reclamele siropoase cu ceva cenuşiu şi cu coarne. Pentru că ei vor să vândă. Speculează emoţii pozitive, care după cum se pare, dau rezultate semnificative în conturile lor. În cazul filmului Maleficent, e de ajuns propaganda pentru ca oamenii să se înghesuie ca oile, suficient de adormiţi încât să nu-şi dea seama în ce s-au băgat.

Hai să luăm Răul, şi să-l numim Bine. Hai să facem haos. La finalul filmului, cele două lumi, cea a oamenilor şi cea a „făpturilor de dincolo” (eu zic să le zicem demoni fără jenă, pornind numai de la „frumuseţea proverbială” a lui Balthazar, dacă vă amintiţi personajul care apare la începutul filmului, în rol de gardian – aici am o întreagă observaţie despre aşa zisa „toleranţă” a societăţii noastre, despre care însă o să vă vorbesc altă dată) – cele două lumi, deci, se unifică, sub conducerea personajului Aurora.

„Aurora”, cea care apare între lumină şi întuneric, aşa de tare mă duce cu gândul la Lucifer… Iar sfetnicul ei de bază este… nimeni alta decât prea „buna” „Cea Rea” – Malefica. Care poartă coarne. Brrrr. După părerea mea, Maleficent e satanism „curat”, băgat pe gât întregii omeniri. Am ajuns foarte „bine”, ce să zic. Creştinismul e boring, e de râsul lumii, însă tot ce ţine de demoni, întuneric, the dark side, e cool, ne atrage magnetic.

Altă idee perversă şi periculoasă din film: „Nu există iubire adevărată”. Sărutul care o trezeşte pe prinţesă este cel al Maleficei, nu al prinţului. Arhetipul Salvatorului se identifică acum cu Cel cu Coarne. Zânuţele din povestea originală, cele 3 ursitoare, nu mai sunt benefice şi protectoare, ci tălâmbe şi îngrămădite. Sunt penibile. Ele, a căror menire era aceea de a da darurile bune, cele de dorit – frumuseţea, armonia, calităţile luminoase – sunt acum batjocorite, minimizate, derizorii.

O întorsătură grosolană de valori. Şi dacă aţi observat, în ambele variante ale poveştii, Maleficent apare înainte ca cea de-a treia ursitoare să vină şi să-şi facă urarea. În cea originală, după blestemul Maleficei, cea de-a treia intervine şi oferă soluţia. În varianta cu Angelina însă, ursitoarea a treia nu mai zice nimic – deşi teoretic ar fi avut dreptul.

Eu nu sunt sigură că poţi să întorci pe dos o poveste chiar cum îţi trece prin cap. Ca să-mi revin din starea de greaţă pe care mi-a lăsat-o filmul Maleficent, m-am uitat încă o dată la varianta cu desene animate, să mi-o amintesc. Are cu totul altă încărcătură, e amuzantă, frumoasă, revigorantă. Poate şi pentru că arhetipurile sunt respectate. Binele e bine şi răul e rău. Happy end chiar are sens.

Apoi, Angelina. Şi fără să joace rolul principal al unei malefice menite să ne cucerească inimile (chiar inimile?!), e un personaj controversat. Exact acum un an, presa vuia de mama focului despre gestul său „eroic” de a-şi extirpa sânii, de teamă să nu se îmbolnăvească de cancer. Mi se pare cumplit să speculezi la nivel planetar o asemenea ştire.

Pentru că trebuie să ai o viziune extrem de redusă să crezi că dacă îţi tai organul în care te temi că vei avea cancer, boala n-o să mai apară. Bolile au cauze mult mai profunde, care depăşesc graniţele materiei – şi asta nu mai e demult o ştire nemaiauzită. Majoritatea oamenilor au citit chiar şi în ziare că orice boală are în primul rând nişte cauze emoţionale şi mentale.

Contează şi moştenirea genetică, dar are o importanţă decisivă modul în care gândeşti, ce fel de emoţii întreţii. Ca dovadă, există oameni care s-au vindecat de cancer, pe întreg mapamondul. Există nenumărate filme, cărţi, articole despre asta. Ei înşişi umblă prin lume şi ţin conferinţe şi workshopuri despre cum au făcut, nu se poate ca tocmai Angelina să nu fi auzit.

Şi nu se poate ca tocmai ea, minunata şi fabuloasa, pe care o iubim atât de mult cu toţii, să fie atât de redusă încât să nu înţeleagă. Şi consecinţa tragică să fie aceea de a-şi ciopârţi trupul fabulos, lipsindu-i tocmai de simbolul feminităţii, care sunt sânii.

Dar pentru că presa a exagerat cu ştirea atunci, am intrat iarăşi la idei, am căutat şi am găsit că gestul ei de fapt ajuta o companie de testare a cancerului mamar să câştige procesul cu statul american, astfel încât aceste teste să continue să coste enorm de mult, în loc să fie suportate de stat şi toată lumea să şi le poată permite.

Aţi înţeles bine, e foarte posibil ca Angelina să fie victima unui contract lugubru, în urma căruia ea să fi câştigat cine ştie câte milioane de dolari pentru că şi-a tăiat sânii, şi a mai băgat şi spaima de moarte în inimile tuturor femeilor de pe mapamond, dintre care unele chiar i-au urmat exemplul (vezi The Angelina Effect). Dacă şi vedetele de la noi fac asemenea deal-uri, la ce să mă aştept de la Angelina, acum în topul topului.

Tot în contul contractului respectiv urmează să-şi scoată şi uterul – dacă mai apucă, biata de ea. Pentru că deja au apărut ştiri care spun că e suspectă de boala de care s-a ferit atât. Dar perversitatea mass mediei nu se opreşte aici. Pentru că, mai nou, se speculează slăbiciunea maladivă a Angelinei. Dacă vrei să slăbeşti în halul în care a ajuns ea, n-ai decât să foloseşti aceeaşi metodă – sincer, nici nu vreau să aflu în ce constă ea.

Aşadar, nu recomand Maleficent şi nu pun botul la publicitatea uriaşă care i se face Angelinei. Să-i dea Dumnezeu sănătate şi să fie fericită cu viaţa ei, dar sincer mi-e greu să cred că e posibil aşa ceva.

latinescul maleficienta şi înseamnă „cel ce face rău“.Citeste mai mult: adev.ro/n6fjb1
latinescul maleficienta şi înseamnă „cel ce face rău“.Citeste mai mult: adev.ro/n6fjb1
latinescul maleficienta şi înseamnă „cel ce face rău“.Citeste mai mult: adev.ro/n6fjb1

latinescul maleficienta şi înseamnă „cel ce face rău“.Citeste mai mult: adev.ro/n6fjb1

37 thoughts on “Maleficent – ce se ascunde în spatele unei poveşti întoarse pe dos

  1. Da, si mie mi se pare suspect… A devenit un obicei acum sa se amestece ideile de bine si rau pana cand devin o ceata confuza, iar cei care nu sunt de acord cu asta sunt catalogati drept demodati, intoleranti, paranoici etc.
    Imi place mult blogul, felicitari!
    Pedra

  2. Bravo !! Un articol excelent !
    Am vazut si eu filmul, am aceeasi parere ca si tine. Ai surprins toate aceste lucruri atat de clar si interesant. 🙂
    Am fost o admiratoare a Angelinei mult timp. Dar se pare ca in ultima vreme a facut si ea pactul cu intunericul….

      • pot lasa si eu un comentariu la ceea ce ai spus tu mai sus….o luam pe paragrafe…primul de sus….citez:’De fiecare dată când presa exagerează cu reclama referitoare la un subiect, mie îmi vine să ridic sprânceana. Asta pentru că am încetat de mult să mai cred că mass media este ceva inofensiv, care serveşte intereselor majorităţii – nu e. Ea este un instrument prin care cei care o deţin forjează anumite informaţii în minţile noastre, pentru a obţine scopuri precise, de cele mai multe ori cu multe zerouri în coadă, sau chiar mai rău de atât.’…….biserica ce fel de instrument mai este…?….al 2-lea …..spuneai tu ca ti-se ridica spranceana ..sincer si mie la ce spune popa in biserica…esti de acord cu mine….sa stii ca nu sunt un ateu sau ca promovez intr-un fel sau altul ;raul; asa cum il denumesti tu….O intrebare….;de unde ai facut tu asocierea ca RAUL are coarne?????????imi cer mii de scuze dar ce ai scris tu mai sus nu are logica sub nici un fel…

        • Eugeniu, raul si cu coarnele sunt asociate de cand lumea. Nu eu am inventat simbolurile si nici puterea lor. Faptul ca nu cunosti o informatie nu inseamna ca ea nu exista. De-aia se propaga atatea ciudatenii, pentru ca oamenilor le lipseste cunoasterea…

  3. Buna,
    A fost uitat Diaval. E un barbat, atentie!

    Comentariile sunt pertinente, juste si corecte. Ca sa fiu indulgent, as zice ca filmul genereaza interpretari care ‘streseaza’ liberul arbitru. Pentru ca, in fond, happy-end-ul exista. Fortat, dar exista. Corect? Happy-end pentru toti. Fie pace in lume!!

    De fapt ce o mana pa Malefica in tot filmul? Razbunarea justificativa se ‘rastoarna’ pana la final. Adica gandirea superioara invinge!!!! (O-ho-ho-ho). Aurora are doua sau trei sanse sa moara. Dar este salvata de Malefica. De ce?
    (idilic): Pentru ca intelege ca raul pe care l-a facut este gratuit. Si ca de fapt arivismul si ambitia celor ‘normali’, sunt rele supreme!
    (epic): Din egoism. Pentru ca satula de singuratate si de compania unui sclav clevetitor, Malefica isi doreste un partener ‘adevarat’ ramas inca ‘curat’ si a carui curatenie poate fi usor pervertita, manipulata.
    Happy-end: Vor trai toti fericiti impreuna, normali si nenormali.

    E ca Conchita Wurst oarecum (cacofonie ne-intamplatoare) sau ca directiva europeana care impune (nu altceva) ca la scoala copii sa invete ca nu este nimic anormal sa fii LGBT (lesbian, gay, bi, transexual).

    Ce vor face Malefica, Aurora si Diaval? (Nu sunt rude. Dar conteaza?)
    Un menage-a-troi cu sclav convertibil? Ramane la interpretarea fiecaruia….
    Sa asteptam u re-make!!!

    ViVat

  4. Draga mea, tu de obicei scrii bine, ca te-am mai urmarit. Dar aici scuza-ma ca iti spun direct, bati campii si ai tu mintea intoarsa pe dos.

    Da, e foarte adevarat ca exista conspiratii, simboluri, Illuminati, actori ce le fac jocul, filme care induc tot felul de idei. Dar sa te apuci sa spui ca e ‘satanism bagat pe gat omenirii’…hai lasa…Esti tu regina bunatatii, oripilata de ‘rau’ si nu stiam noi…

    Pana una alta, spre deosebire de multe alte filme cu demoni, in filmul asta oamenii sunt cei care o ataca pe ‘demonita’ si ea nu numai ca opreste ‘razbunarea’ dar mai face si pace. Sigur, o sa spui ca e o tehnica de manipulare etc etc…asa o fi, dar ia sa te violenteze si pe tine cineva (cum i-au taiat ei aripile) si apoi sa vezi cate emotii malefice se declanseza si in tine si ce le-ai face agresorilor. Nu ai fi cu nimic mai buna ca acea ‘malefica’ (si nu-mi spune ca i-ai ierta…sigur…la teorie suntem buni toti…).

    Ia privese filmul astfel: ca o oglinda a urateniei care exista in fiecare dintre noi, si a bunatatii in care se poate ea transforma. Ia observa ca in spatele tuturor fortelor asa zis malefice de pe planeta sunt forte ale binelui care ne indruma si ajuta sa crestem prin intermediul ‘raului’ care exista aici cu un scop. Sigur, sa vezi numai demoni, simboluri, satanism etc spune ceva despre ce populeaza interiorul tau…exteriorul e doar o oglinda….(nu zic ca esti malefica, doamne fereste…dar eu zic sa mai lucrezi la el si sa vezi frumosul din spatele acestui film, dincolo de toate simbolurile si ‘actiunile malefice’…care sigur, pot sa existe….dar nu au nici o importanta daca alegi sa vezi altceva). Si , apropo, pe ansamblu filmul transmite o energie foarte pozitiva…daca tie (si altor comentatori) v-a transmis una negativa…e un semn ca aveti de lucrat sa vedeti frumosul din orice…Nu conteaza niciodata ce e in exterior, doar tu ai puterea sa alegi…inclusiv sublimul experentei divine prin intermediul fiintelor umane dintr-un lagar de concentrare sau razboi…nu mai vorbesc de un amarat de film…

    Altfel – mai bine concentreaza-te pe barbati femei etc…acolo scrii bine si frumos 🙂 Succes !

    • Esti foarte scumpa, Rebeque, iti multumesc pentru comentariu. Chiar esti un suflet curat care vede numai binele si frumosul, chiar si acolo unde nu e cazul. Asa, ai dreptate, in infinit si eternitate de fapt nici nu exista raul. Si Satana, in ultima instanta, tot lui Dumnezeu ii da socoteala. Da, articolul meu nu merge atat de departe. Aia cu satanismul am spus-o pentru ca, din cate stiu, acolo exista obiceiul de a intoarce simbolurile cu conotatie divina – vezi crucea inversata, pentagrama etc. Eu totusi nu ma impac cu ideea ca aia buna are numele de Cea Rea, si ca poarta coarne si cred ca toate lucrurile astea simbolizeaza exact ce arata, chiar daca par bine intentionate. Plus ca lucrurile care se vad nu sunt in totalitate ceea ce par. Mai devreme sau mai tarziu, cand te imprietenesti cu cineva cu coarne, o sa-si arate adevarata fata 🙁

    • @ Am si eu o intrebare…. Rebeca, tu ai mai vazut pe altundeva, in descrierile clasice, zane care sa se numeasca Malefica si sa aibe coarne groase si negre si aripi negre cu ciocuri ?
      Eu te-as fi crezut ca vezi frumosul din orice, daca era vorba de o zanuta banala, pe care sa o cheme Natalie, fara coarne intortocheate si ciocuri la aripi. Mintea ne pacaleste, emotiile ne fura, dar simbolurile se infig profund in subconstient… Intreaba-l si pe calugarul din schit, ce crede el despre toata aceasta poveste.
      In rest, fiecare e liber sa aleaga sa vada ce film doreste.. pe sanatatea si pe fericirea lui. 🙂

    • @ Rebeca. Diavolul pare in plina campanie de PR si de reconstruire a imaginii. Vrea sa para bun, iertator, capabil de iubire, de marinimie. Pe scurt, vrea sa ne castige inimile. ESTE ‘satanism bagat pe gat omenirii’, chiar la modul cel mai pervers, prin educatia facuta mai ales copiilor.

      • @Eugen, desi sunt de acord cu ce ai scris, nu sunt de acord cu limbajul pe care l-ai folosit, motiv pentru care mi-am permis sa te cenzurez. As vrea sa ne respectam unii pe altii, chiar si atunci cand nu suntem de acord cu toate opiniile. Daca poti sa reformulezi mesajul astfel incat sa nu genereze efectul contrar, il asteptam cu interes 🙂

  5. Daca ma respecti, nu-mi cenzurezi cuvintele. In caz contrar nu ai decat sa-ti scrii singura toate comentariile. Eu imi asum ce spun, nu am nevoie de dadaca. Uite ca nu toti dorim sa ne pupam pe frunte unii pe altii, mai ales cand intalnesc o atitudine cum are Rebecca(necenzurata). Cuvintele mele au fost o reactie la comentariul ei.
    „puterea sa alegi…inclusiv sinclusiv sublimul experentei divine prin intermediul fiintelor umane dintr-un lagar de concentrare sau razboi” in continuare imi produce sila.
    Mi-a placut ce ai scris, cum ai scris, ai dreptate, gandesti bine, normal, sanatos. Atitudinea ta in schimb e una de vaicareala in desert. De mirare nauca, perplexa. Nici dupa ce scrii ce ai scris nu-ti vine sa crezi in scopul pe care nu doar filmul cu pricina il urmareste. N-ai decat sa fii tu mielul care incearca sa argumenteze cu lupul.
    De permis ti-ai permis cam multe. Raspunsul meu il publici tot sau deloc, nu ciopartit dupa cum crezi tu ca e mai bine. Eu nu mai am ce cauta pe blogul tau. Te rog sa stergi intregul comentariu si sa ma scoti dintre abonati.
    Multumesc si o zi buna.

    • Eugen, trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa ai o asemenea reactie. Mi se parea ca cei care vad adevarul au si capacitatea sa-l comunice eficient. Probabil ca e vorba despre diferenta dintre IQ si EQ, nici nu stiu ce sa mai zic. Dat fiind ca sunt in situatia sa moderez comentarii pe propriul blog, si ca nu-mi plac invectivele, am zis sa nu le permit. N-am vrut sa-ti sterg tot comentariul pentru ca totusi eram de acord cu el. Am eliminat doar partea conflictuala, intrucat am convingerea ca daca ii zici cuiva niste cuvinte grele, n-o sa mai fie deschis sa-ti asculte opinia, cat o fi ea de adevarata. Cred ca e mai important sa faci totul ca adevarul sa ajunga sa fie inteles de cat mai multi, decat sa faci totul ca sa ai impresia ca ai dreptate neaparat.

  6. In viata este extrem de important sa recunosti agresiunea contra ta si sa-ti identifici inamicii. Majoritatea considera ca nu au. Pentru Rebecca, „filmul transmite o energie foarte pozitiva” si ca urmare transmite mesajul „e un semn ca aveti de lucrat sa vedeti frumosul din orice” deoarece este evident ca „bati campii si ai tu mintea intoarsa pe dos” daca nu ii impartasesti incantarea despre porcaria aia de film.
    DEX-ul e de parere ca distinsa faptura a adresat invective prin afirmatiile astea pentru ca sunt de natura sa ofenseze. Ar fi fost impartial sa-i adresezi ei mai intai indemnul „sa ne respectam unii pe altii” desi, sincer sa fiu, nu am trebuinta de respectul dumneaei. E o vorba care spune „Mai bine cu desteptul la pierdere decat cu prostul la castig!”. S’auzim de bine.

  7. Naspa cu ignorantii care pun botul la orice si trăiesc in lumea lor perfecta..Aiurea si de aia cu „3 ochiuri” care vad prea multe si devin paranoici..Teapa ptr ambele categorii.. Si da..daca pana acum îți intrau subtil in subconștient..Au început sa o facă pe fata mai ales cu rahatu asta d film.. Totuși lumea rămâne: „Dar vai..happy ending” ești nebun..msj pozitiv?! Uite frate in oglinda sa vezi msj pozitiv nu la filme cu draci. E ff adevarat, micile detalii fac cea mai mare diferenta.. Zici de Vodafone? Cola?! Vezi ce zic logo-urile sau reclamele de la cola cu aceleași coarne.

  8. O „recenzie” slaba si slab documentata, fara valoare spirituala, eronata intr-o mare masura.
    Te-ai lasat cuprinsa de atata ideologie si religie in abordarea acestui film incat ai scapat ceea ce era esential…
    Ai uitat chiar tu, sa privesti in jur cu ochi de femeie si sa ignori cu atata perseverenta pe parcursul atator paragrafe faptul ca o femeie a fost ranita din dragoste de catre un barbat. Inselata, mintita, violata.
    Ai utat sa privesti dincolo de aparente precum nume si infatisare, de care, desigur, de poti lega cu atat vehementa, insa, precum si mesajul fiintelor extraterestre „daca ne-am arata in fata voastra in adevarata noastra forma, v-ati speria”, ai uitat ca in realitate nu stii cum arata un inger sau o zana. Ca exista reprezentari demoniace, well, nu uita ca avem cu toti partile noastre intunecate in interior.
    Ai uitat sa privesti cu ochii iubirii si ai compasiunii.
    ***
    Ai ignorat cu putere faptul ca o fecioara si-a daruit un sarut sincer, spunandu-i-se ca este un sarut din iubire adevarata, dupa care a fost mintita, ranita. Asta arata cat de putina psihologie cunosti, pentru ca atunci cand esti inselat, incetezi sa mai crezi in acea valoare, dar speri in adancul sufletului ca ea inca exista – desi iti repeti la infinit ca nu. Daca tu ai reusit sa-ti ierti fostii iubiti care te-au ranit mintindu-te – brava! Desi o introspectie ti-ar arata altceva.
    ***
    Ignori faptul ca aripile pot fi simbolul virginitatii, curbura lor interioara, atunci cand se unesc, aratand ca un organ sexual feminin. Simbol care i-a fost furat de catre cel care se intorsese sa o minta din nou.
    Faptul ca nu poti accepta ca raul se poate indrepta, faci aceeasi greseala cu personajele care se mint ca nu exista iubire adevarata. Pentru ca, daca te uiti cu atentie, vei vedea cum Aurora (mica) ii redeschide sufletul. Si asta arata din nou, ca nu stii care este puterea inocentei si iubirii neconditionate a unui copil, care iti poate retrezi sufletul inghetat. Mai ales al unei femei, care este mama prin definitie.
    ***
    De ce a ales razbunarea pe copil? Pentru ca el era rodul care i se cuvinea dintr-o iubire promisa printr-un sarut. Iar, slaba cunoasterea a FEMEII din partea ta…
    Sunt lucruri pe care ti le expun, ca si barbat, din cateva cuvinte, care ar trebui sa te puna pe ganduri. Uiti de puterea distrugatoare a unei femei care atunci cand e inselata e capabila de razbunare. Priveste dincolo de stereotipuri, dincolo de nume si infatisari. Poti sa te gandesti la ele doar atunci cand faci comparatie cu zicala „acolo unde diavolul nu reuseste, trimite o femeie” 😉
    ***
    Ai fi putut sa transformi acest film intr-o „lucrare de diploma” pentru siteul tau, privind nu din prisma unei spiritualitati stangace, sterile si inguste, ci din punctul de vedere al relatiilor barbat-femeie, iubit-iubita…
    Si ca sa inchei, ai avut de la bun inceput un indiciu clar: lumea femeilor, cum este ea, plina de magie si frumusete (cea a Maleficientei) si lumea barbatului (Stefan), care e plina de dorinte de avutie, razboi (Marte, metal) si dorinta de a cuceri (femeia).

    Culmea, desi articolul tau spunea cat de nashpa e filmul, toti s-au inghesuit sa-l vada si sa se convinga ca „aia” au mai scos un film plin de simboluri demoniace. Asta arata ca va hraniti cu astfel de rezonante, ca traiti intr-o lume cuprinsa de un etern razboi intre bine si rau si ca urmariti cu tot dinadinsul sa gasiti pe cineva vinovat pentru nereusitele voastre spirituale: demonii…

    Din cauza copacilor, unii nu vad padurea…

    • M-ai pus pe ganduri, da… dar nu in directia in care crezi tu. Cand vad genul asta de abordari nici nu stiu daca mai are rost sa explic ceva. In sistemul tau de valori, tot ce ai spus este corect, n-am ce sa comentez. In sistemul meu, iti scapa niste detalii esentiale. Cum ar fi, de exemplu, functia simbolurilor, importanta lor. SImbolul coarnelor, oricum ai lua-o, e malefic. E demoniac. Te pune in legatura cu iadul. Iadul nu e deloc o chestie metaforica, omologabila cu partile intunecate pe care cu totii le avem – ca na, suntem oameni etc. Iadul e o chestie cat se poate de concreta, in care personal nu-mi doresc sa ajung nici macar o secunda, chiar daca intr-un fel, in modul in care traim noi azi, suntem cu totii cu un picior acolo deja. Atat cat am putut eu sa descopar pana acum, in momentul cand n-o sa mai avem corp fizic, adica dupa ce murim, problema se va pune cu totul altfel. Toate metaforele si parerile actuale vor fi mult mai concrete. In lumea de dincolo simbolurile sunt extraordinar de vii. Dar astea sunt chestii destul de greu de explicat si verificat pentru toata lumea. Imi pare rau daca te-a deranjat articolul meu, dupa cum vezi nu sunt singura care gandeste asa. Suntem liberi sa ne exprimam, si nu cred ca parerea mea – citita doar de cateva mii de oameni – va face vreodata valurile pe care le-a facut filmul, care a miscat si continua sa miste milioane si milioane… din pacate 🙂 Mie mi se pare ca exista o directie planetara catre malefic si infern, directie catre care eu una nu sunt interesata sa merg. De-aia am zis. Dar tu esti liber sa crezi ce vrei.

    • Finally cineva a înțeles esențialul. Draga mea puteredefemeie, am înțeles ca iti plac doar cei care sunt de acord cu tine, uiți insa ca nu suntem o turma de oi… No offense.

      • Pai majoritatea a emis recenzii favorabile… Ma gandeam sa indraznesc sa spun si eu ce simt. Dar nu trebuie s-o iei asa personal, aicea doar schimbam idei. Te asigur ca am toata prietenia pentru cei care n-au aceeasi opinie ca mine. Pot sa apreciez partea buna a lucrurilor, dar filmul asta mi se pare asa de pervers…

  9. Deosebita caracterizarea ta despre film. Un punct de vedere plin de bun simt si argumentat concret, cu care eu sunt de acord in totalitate. Frumos din partea ta ca ai alocat timp pentru aceasta descriere, astfel incat oamenii sa mai vada pareri despre acest film. Bravo ! Chiar m-am uimit cat de argumentat si ce frumos ai intepretat anumite aspecte.

  10. Scopul evident de simplu este ca in prima etapa sa se produca confuzie intre conceptele de bine si rau. Disney joaca un rol cheie in educarea negativa a viitoarelor generatii. In acelasi timp, ghidul bunei convietuiri intre oameni, anume decalogul (cele 10 porunci), va fi demontat, punct cu punct. Anume, chiar autoritatea ce il sustine, Codul Penal va fi modificat. De pilda pentru desfranare nu mai exista pedeapsa, pentru adulter si pornografie. Copii isi pot repugna parintii, ii pot reclama pentru te miri ce, pentru a fi incalcata porunca cinstirii parintilor. Eutanasia vine cu un scop pseudo-bun, de a curma suferinta, in fapt doar o crima, care vaduveste omul de ultimul canon pentru pacatele de care nu i-a pasat in viata. Si asa mai departe, cand in loc de Dumnezeu te inchini femeii, maqmei natura, inchipuirea zeitei Oma africana, unde se insinueaza ca a aparut viata. Iata ca totul este extrem de planificat. Doar ca nu vreti voi toti sa vedeti. Nu vreti sa deschideti ochii, nu vreti sa fiti cu adevarat fericiti! In a doua etapa raul va inlocui binele in autoritatea morala a omenirii… si atunci, va veni sfarsitul, pentru ca Universul, nu pentru asta a fost planificat! Angelina biata, e doar un simplu pion, cata viata scurta mai are de trait… va fi folosita ca o neputincioasa de a se mai intoarce, in acest scop murdar si banos….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *