Libertatea de a alege să NU…

99da87beebf6bae1790ffde353f401d6

Foto: girltripped.deviantart.com

Imaginează-ţi un experiment simplu. Întreaga zi de astăzi, să fie ca şi cum ai purta pelerina care te face invizibil a lui Harry Potter. Nu te vede nimeni, nu trebuie să-i demonstrezi nimănui nimic. Nu ai nevoie să saluţi, să spui nicio amabilitate. Eşti pur şi simplu învăluit în mantia ta secretă.

Primul lucru pe care îl vei observa este imensa energie pe care o cheltui pur şi simplu ca să „faci frumos” la oameni. „Bună ziua, bună ziua!”, „Ce mai faci?”, „Ce bine arăţi azi!” – te consumă inutil, numai pentru a face o anumită impresie.

Pentru că, hai să fim sinceri: de câte ori chiar îţi pasă ce răspund ceilalţi când îi întrebi ce fac? Şi ei – ca şi tine – ştiu asta, motiv pentru care s-a dezvoltat răspunsul automat: „bine”. Dacă tot e o formă de automatism conjunctural, ce-ar fi să nu mai facem uz de el pentru o vreme.

E prima măsură de detoxifiere emoţională pe care aş pune-o în practică pentru a-mi face ordine în mine (am şi făcut-o, de câteva ori – cât de linişte s-a făcut dintr-o dată!).

Ne plângem că nu mai avem timp să ne trăim vieţile, să ne întâlnim cu oameni de care ne e dor, să facem lucrurile după care tânjim. Suntem ca nişte păpuşi atârnate de fire, cu cât mai invizibile, cu atât mai puternice.

Vocile părinţilor din copilărie, părerea şefului şi a colegei de birou, fricile noastre iraţionale, critica nejustificată de sine. Suntem conectaţi la o reţea de tendinţe, credinţe şi idei care nu ne aparţin în totalitate, dar de a căror influenţă nu suntem capabili să scăpăm – deşi am vrea.

Visăm în taină să ne eliberăm de toată această presiune confuză şi totuşi atât de puternică. Am putea să facem ceva pentru asta chiar acum? Cum să nu.

Dacă am reuşi să fim atenţi în timp ce trăim, am avea mai multe şanse să selectăm ceea ce vrem cu adevărat să facem de ceea ce realizăm mecanic, duşi de valul majorităţii. Un mic exerciţiu de a spune NU atunci când e cazul, asumându-ne consecinţele.

Spre exemplu: când ne propunem să ne apucăm de treabă, NU începem prin a deschide mailul şi reţelele sociale. Întâi facem TO DO LIST în funcţie de propriile priorităţi, nu ne uităm pe mail să vedem cum ne organizează alţii timpul. (Conform zicalei: „Dacă nu ştii ce vrei, n-ai nicio grijă, se va găsi altcineva care să-ţi arate.”).

Sau: când cineva ne enervează dincolo de limita suportabilului, NU intrăm într-o dispută consumatoare de energie şi timp cu el. Mai sănătos e să ne întoarcem pe călcâie, şi să plecăm într-un loc unde ne putem linişti. Apoi, după ce suntem calmi, revenim în situaţie şi avem mult mai multe şanse să găsim o rezolvare înţeleaptă a conflictului.

Sau: când cineva dă dovadă de prostie, nu-i atragem atenţia de mai mult de trei ori. Dacă nu pricepe, e clar că nu are nivelul, şi este necesar să-şi consume experienţa dureroasă pentru a înţelege. Dacă ne băgăm, nu vom face decât să ne epuizăm inutil, pentru că el oricum o va ţine pe-a lui.

Şi exemplele pot continua la nesfârşit, aţi înţeles ideea. Putem introduce în viaţa noastră o mulţime de factori care ne optimizează timpul şi energia. De la a face ordine în casă şi a nu păstra obiecte care nu ne mai trebuie, până la a închide televizorul atunci când nu avem de gând să ne uităm la el. Dacă avem nevoie de zgomot de fond, ce-ar fi să încercăm o înregistrare cu sunete din natură?

În concluzie, decât să ne pierdem energia în mod inutil în efortul de a fi ce vor alţii să fim, mai bine o investim în efortul de a afla cine suntem cu adevărat, de a fi autentici.

Poţi să crezi că e mai greu să trăieşti aşa. Sau… nu 🙂

One thought on “Libertatea de a alege să NU…

  1. Pingback: Cum recunoşti o femeie cu inteligenţă emoţională peste medie | Putere de femeie

Lasă un răspuns